București, 22 Februarie. Coaliția ONG Protecția Animalelor cere respingerea proiectului de lege care continuă frauda economică și tragediile cu oameni și animale
O serie de tragedii asociate câinilor fără stăpân s-au întâmplat în ultima lună, toate fiind atât previzibile, cât și evitabile. Dialogul cu specialiștii din țară este refuzat, și singura măsură care s-a luat la nivel național urmează să fie votată mâine în Senat, după ce a trecut de Comisia De Administrație Publică, aceeași comisie care a refuzat toate proiectele care prevăd sterilizarea și deținerea responsabilă, odată cu dialogul. Măsura se adresează exclusiv câinilor fără stăpân, legalizând un precedent deja dovedit periculos și ineficient în România în mod oficial – legalizarea societăților comerciale, care au ca scop declarat profitul, să captureze câini. În vederea acestor lucruri, vă atașăm investigația relevantă si câteva documente în care sunt centralizate sume alocate în ultimii 2 ani către astfel de societăți transformate.
Proiectul și punctele de vedere, aici: https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L47&an_cls=2023
Apreciem în mod deosebit și salutăm punctul de vedere al Guvernului și al Consiliilor Juridic și al Concurenței, care demonstrează că au urmărit și analizat cu atenție toate datele acestor tragedii, legislația, știința, tratatele internaționale și toate concluziile celor 30 de ani de management defectuos și decide să intervină în acest punct critic, oferind aviz negativ proiectului de lege și atrăgând atenția în punctul de vedere al Guvernului că: „Este unanim acceptat faptul că existența câinilor fără stăpân are drept sursă reproducția necontrolată/nedorită și implicit, abandonul, combaterea acestei cauze, putându-se realiza numai prin programe susținute de sterilizare.
Evidențiem, în acest sens, rolul deosebit de important al sterilizării câinilor cu stăpân de rasă comună ca fiind unica măsură eficientă în ceea ce privește controlul populației de câini fără stăpân, cu consecință directă în ceea ce privește reducerea ratei de abandon.”
Solicităm public Comisiei de Administrație publică să prezinte argumentele și fundamentele teoretice sau practice care stau la baza acestor decizii și a celei de a refuza dialogul cu comunitatea de experți, pentru a nu influența în mod eronat deciziile Senatorilor care urmează să voteze mâine, întrucât au un impact major în viața și bugetul publice și facilitează întâmplarea unor noi tragedii. Comisia de administrație publică a primit de-a lungul timpului documente justificative referitoare inclusiv la acest tip de contracte.
Reamintim faptul că încă de la tragedia din 2013, asociată tot câinilor cu stăpân, nici măcăr o singură campanie sau acțiune de responsabilizare a proprietarilor nu au fost făcută la nivel național, ci din contră, autoritățile au refuzat în mod direct organizațiile care au venit cu propuneri. Singura metodă care poate funcționa pentru ambele categorii este sterilizarea masivă gratuită și educația, implementate de specialiști, care prin prisma experienței pot desfășura activitatea fără a cauza traume societății civile și copiilor sau daune bugetului public.
În mod absurd și lipsit de considerație pentru societate, s-a început un adevărat masacru al câinilor fără stăpân, ignorând cu desăvârșire pericolul real. Revenim cu informația că toate aceste decizii au costat 750 de milioane de euro din bani publici, 1,2 milioane de câini eutanasiați și numărul oamenilor morți se apropie de ordinul zecilor, doar din cifre oficiale.
Mai mult decât atât, modificările și OUG 155 prezintă mai multe aspecte de neconstituționalitate, pe care le-am semnalat senatorilor în scrisoarea adresată.
Tragediile vor continua să se întâmple până când România se va alinia recomandărilor experților, celor europene, celor mondiale și tuturor concluziilor academice pe acest subiect.
Redăm integral apelul către Senatori:
Stimati Senatori,
4 tragedii noi cu câini cu stăpân s-au întâmplat în ultimele zile, care puteau fi prevenite. Vor urma altele, vă rugăm nu faceți parte dintre cei care le facilitează, când sunteți cei care le puteți preveni.
Revenim cu apelul urgent de a deschide dialogul cu comunitatea protecției animalelor din România și de a urma recomandările universal valabile . Suntem peste 60 de organizații cu activitate respectabilă din toată țara, suntem organizațiile la care autoritățile apelează atunci când sunt depășite, suntem cei care facem managementul populației de câini în măsura posibilităților pe care le avem în condițiile în care nu beneficiem de niciun sprijin al statului. Sunt 30 de ani de când facem asta, în fiecare zi, sacrificându-ne viețile personale, pentru că nu putem trăi indiferenți într-o societate care maltratează cel mai bun prieten al omului si facilitează recidivarea violenței împotriva animalelor în societate.
Vă solicităm ferm să respingeți proiectul L47 aflat mâine pe ordinea de zi. Vă rugăm parcurgeți cu celeritate punctul negativ de vedere al Guvernului și documentele atașate.
Scopul unui SRL este să facă profit și nu să înceteze activitatea. Câinii se înmulțesc de două ori pe an, tot timpul anului.
Condamnăm complet modificările actuale aduse OUG 155 pentru gestionarea câinilor fără stăpân, care nu respectă recomandarea, nu au nicio fundamentare și care vor înrăutăți situația, așa cum ne-a fost deja demonstrat – vă rugăm consultați investigația și documentele atașate, centralizări de bugete ale SRL-urilor din ultimii 2 ani.
ONG-urile cer schimbarea metodei de gestionare din eutanasiere în sterilizare și deținere responsabilă, pe când noile modificări construiesc un cadru solid pentru perpetuarea tragediilor. Noile modificări propun întreținerea problemei câinilor fără stăpân și readuc în legalitate colaborarea cu SRL-uri în gestionarea câinilor, un subiect controversat de mulți ani, demonstrându-se că pe lângă lipsa de experiență, scopul societăților este să facă profit, având așadar tot interesul să mențină fluxul de câini pentru a captura cât mai mult.
Concesionarea serviciilor catre firme private, care prin definiție sunt constituite și funcționează pentru obținerea de profit, a fost un eșec lamentabil simțit de fiecare primărie și a provocat un masacru național. Astfel de societăți comercial anual ucid sute de mii de caini pe bani publici, pretul capturarii si uciderii unui câine variază între 700 si 1400 lei, fara niciun efort de promovare si șansă de adoptie pentru aceștia și fără niciun rezultat de diminuare a numărului de câini pe teren. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori câinii mor prin înfometare sau violență din partea personalului. Câinii sunt înmulțiți și recapturați, într-un cerc vicios al cruzimii și banului public.
În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de Consiliul Legislativ la proiectul de lege L47/2023, consiliul legislativ exprima în mod clar faptul că:
- prevederile art. 1 alin. (2), lit. a)-h) din cadrul legii 51/2006 privind serviciilor comunitare de utilități publice, la care se face referire în expunerea de motive a proiectului, nu se referă expressis verbis la serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân, ci la alte servicii de utilitate publica (aliminatare cu apa, iluminat public etc) condiții în care, în mod evident, procedura de gestiunare a serviciilor de a cainilor fără stăpân NU se poate organiza și realizeaza prin modalitățile indicate la art, 22 alin. (2), lit. a) și b), și anume prin gestiune direct, respectiv gestiune delegată.
În ceea ce privește avizul Guvernului, aceste este de asemenea unul NEGATIV. În avizul negativ al guvernului se subliniază urmatoarele aspecte:
- Potivit prevederile art. 1 alin (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51 / 2006, serviciul specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân NU face parte din categoria serviciilor comunitare de utilități publice -> prin urmare, acestor servicii de gestionar a câinilor fără stăpân nu li se aplica procedurile aferente legii nr. 51 / 2006, și anume procedurile de gestiune directă și gestiune delegată;
- Modificare propusă, aprope în aceeasi forma, a facut obiectului proiectului de lege pentru modificare Ordonței de Urgența nr. 155 din 2001, proiect de lege cu nr. plx. 291/2022), proiect care a fost trimsi spre analiză catre Curte Constituționala ca urmare a unei sesizări de neconstituționalitate, aspect ce conduce la ideea unui posibil paralelism legislativ;
- În plus, Guvernul subliniază faptul că apariția câinilor fără stăpân are ca și sursa principală reproducția necontrolată, și implicit abandonul, și ca rezolvarea acestei probleme s-ar putea realiza numai prin programe susținute de sterilizare. În ceea ce privește gestionarea câinilor, în punctul de vedere formulat de guvern subliniază rolul deosebit de important al sterilizării câinilor, și că STERILIZAREA CÂINILOR CU STĂPÂN de răsă comuna este UNICA MĂSURĂ EFICIENTĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL POPULAȚIEI DE CÂINI FĂRĂ STĂPÂN, cu consecința directa în ceea ce privesțe reducerea semnificativă a ratei de abandon.
În ceea ce privește puinctul de vedere al Consiliului Concureței, consiliul apreciază că:
- De câte ori statul dorește să atribuie un contract, pentru a se asigura câ este selectată oferta cea mai bună din punct de vedere economic, este recomandat sa se utilizeze o procedură concurențiala, deschisă, transparenă, necondiționată, procedură care exclude acordarea unui avantaj în favoarea întreprinderii desemnate;
- Evetualele încredițari directe trebuie evaluate pentru a analiza dacă împlică acordarea unui avantaj de natură economicâ.
În acest condiții, reiterăm și susținem punctului de vedere al Guvernului, considerând ca inițiativele legislative desfăsurate În aceasta perioadă în ceea ce privește gestionarea câinilor fără stăpân ar trebui sa aiba ca și priorități controlul reproducerii, microciparea câinilor cu stăpân și încurajarea / asigurarea deținerii responsabile a câinilor cu stăpân, și nu gasirea de modalițati de delegare a acestor activități, în special nu catre persoane jurdice care au ca și interes obținerea de profit șî nu scaderea numarului de câini fără stăpân.
Nu deveniti responsabili pentru tragedii si cuzime, sunteți singurii care le pot opri si aveti această datorie față de societate. Pericolul este permanent și este pentru inclusiv pentru voi și familiile voastre, dacă nu implementăm rapid sterilizarea masivă și deținerea responsabilă. Toate tragediile cunoscute din ultimii 10 ani au implicat câini cu stăpân și totuși singurul interes rămâne să capturăm și mai mult și mai crud, deși avem cifre despre ce înseamnă asta?
Aveți responsabilitatea bunei funcțiuni a societății. Dovediți-ne că acesta este obiectivul Dvs., prin luarea celor mai bune decizii, fundamentate, in concordanta cu specialistii. Toate tragediile din ultimele două luni sunt asociate câinilor cu stăpân, și ca acum 10 ani, în exact aceeași situație eronată, măsurile se iau împotriva câinilor fără stăpân, în timp ce stăpânii iresponsabili sunt complet nevizați; cerem campanii de responsabilizare iar ele sunt blocate, în timp ce victimele continuă să apară.
Metoda actuală de gestionare a populației canine prin eutanasiere este matematic ineficientă și întreține înmulțirea câinilor, neputând ține pasul cu numărul mare de câini nesterilizați din România – din cei înregistrați, doar 15% sunt sterilizați. Acest lucru se întâmplă în ciuda eforturilor susținute ale organizațiilor non guvernamentale, fără de care România ar fi arătat cu totul altfel astăzi. Gestionarea prin eutanasiere este interzisă în mai multe țări, sterilizarea fiind singura soluție pentru rezolvarea problemei.
Interveniți urgent și cereți sterilizare gratuită masivă și deținere responsabilă ca metode de gestionare a câinilor din România. Nu există posibilitatea să rezolvăm altfel problema, nu o spunem doar noi, referindu-ne la exemplele de succes din România, o spun toate țările care au rezolvat problema, o spune știința, o spune mediul academic, modelele de bune practici.
Vă atașam câteva centralizări de contracte din ultimii 2 ani, pentru a vă face o idee despre ce urmează să legalizați dacă veți acorda un vot pozitiv acestui proiect. Vă reamintim că de 20 de ani, plătim până la 1400 lei per câine capturat și ucis, din bani publici, în condițiile în care o sterilizare în campanie costă până în 150 de lei.
Câinii se reproduc de două ori pe an, tot timpul anului. Până la finalul anului, prima tură de pui a unui câine va face la rândul ei o nouă tură de pui. Astfel, în scenariu moderat avem 66 000 de câini de la 1 câine în 6 ani. Chiar dacă nu toți supraviețuiesc, și dacă 90% mor, avem în continuare 6600 de câini de la un singur câine nesterilizat.
Acțiunile hingherilor privați din România au provocat traume ireparabile societății civile, atât adulților, cât și copiilor. Lipsa de profesionalism și implicare se traduce prin episoade cumplit de violente zilnic, complet nejustificate, care creează daune morale majore atât câinilor, care în urma lor devin mult mai greu adoptabili, cât si oamenilor care asistă în mod voluntar sau involuntar la aceste scene de groază de zeci de ani.
Legea de gestionare este o propunere de completare şi modificare a unei ordonanţe de urgenţă care nu are la bază o lege specială de abilitare, nefiind un caz excepţional ce ar impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente de acest tip, dovedită deja ineficientă la nivel mondial și local, ci doar în adoptarea unor măsuri adaptate la tragediile foarte recente: sterilizare masivă gratuită și deținere responsabilă.
Organizațiile active pentru protecția animalelor cer modificări alte ale aceluiași OUG de mai bine de 10 ani.
Se poate constata ca atât ordonanţa de urgenţă, cât şi legea, nu au un preambul care să justifice intervenţia legislativă în procedura de urgentă şi lipseşte fundamentarea soluţiilor pe date statistice relevante, studiu de impact, etc. În afară de încălcarea normelor de tehnică legislativă, care, în mod direct, nu reprezintă încălcări ale unor prevederi constituţionale, O.U.G. nr. 155/2001 nu are la bază o lege specială de abilitare, cum ar fi Legea nr. 324/2001 sau Legea nr. 751/2001. Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie excepţională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente, politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate, asa cum vom arăta în cele ce urmează.
Critici de neconstituţionalitate intrinsecă
1. Încălcarea art. 148 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 din Constituţie, cu referire la tratatele internaţionale în materie
Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 a reţinut în motivarea sa prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie:
”Articolul 12 – Reducerea numărului de animale fără stăpân
Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile. Stoparea înmulțirii și reducerea se fac prin sterilizare, nu prin întreținerea înmulțirii prin eutanasiere.
a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:
(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât sa producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;
(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.
b) Părţile sunt obligate să respecte:
(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum si de numele si adresele proprietarilor;
(ii) reducerea reproductiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;
(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente.
Articolul 13 – Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea
Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor”.
De asemenea, Curtea a reţinut că şi legislaţiile altor state acordă o mare atenţie populaţiei canine, soluţiile de eliminare acestora fiind individuale, şi nu colective [a se vedea Dogs Act
(1906) sau Environmental Protection Act (1990) din Regatul Unit sau legea portugheză din 1995 de protecţie a animalelor.
Este previzibil şi totodată de notorietate situaţia adăposturilor (deopotrivă publice şi private) care nu pot adăposti un număr atât de mare de câini, precum şi situaţia numărului şi posibilităţilor reduse de adopţie, deci eutanasia animalelor fără stăpân este inevitabilă, în absenta sterilizarii.
Mai facem doar două observaţii faţă de motivarea extrem de corectă şi judicioasă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 cu referire la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie.
În Raportul explicativ la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie întocmit sub egida Comitetului de Miniştri ai C.E., pct. 15, lit. d se menţionează că prin animale de companie se înţelege şi ceea ce se desemnează în mod current prin noţiunea de câini fără stăpân, şi în consecinţă câinii fără stăpân trebuie să beneficieze de protecţia Convenţiei : ”The definition of a pet animal covers: animals sharing man’s companionship and in particular living in his household; animals intended for this purpose;animals kept to breed animals for this purpose; stray animals and the first generation of animals born of stray animals”.
Acest Raport extinde protecţia de care trebuie să se bucure animalele fără stăpân (la prima generaţie de animale fără stăpân), explicitând prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie; există numeroase alte instrumente şi documente, care, deşi nu au forţa probantă a Tratatelor, instituie principii, linii directoare, bune practici şi soluţii care ar trebui transpuse şi nu încălcate de legea internă.
Eutanasia este contrară principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul U.N.E.S.CO. şi prevederilor acesteia:
Articolul 1 –”Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic”;
Articolul 2 –”Orice formă de viaţă animala are dreptul la respect”.
Articolul 3 –”Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime”.
Articolul 5-”1.Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire. 2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat. 3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul propriu”.
Articolul 7-”Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă”.
Articolul 10-”Educaţia şi instruirea publică încă din copilarie trebuie să conducă omul la observarea, întelegerea şi respectarea animalelor”.
Deşi are alt obiect de reglementare, Tratatul de la Lisabona, conform cărora animalele sunt fiinţe simţitoare şi trebuie tratate în consecinţă ( art. 13 din Tratatul T.F.E.U.), asa cum a fost semnalat prin Apelul membrilor Parlamentului European din cadrul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Ani din 13 martie 2011 adresat parlamentarilor români: ”Prin Tratatul de la Lisabona, art.13 TFEU, nu numai instituţiile UE, dar şi statele membre, sînt obligate să
ia în considerare, în iniţiativele lor politice, faptul că animale sînt fiinţe simţitoare. Procedura legislativă în Parlamentul României, care plănuia să permită uciderera arbitrară a animalelor sănătoase, nu se încadrează în spiritul Tratatului de la Lisabona, şi al Parlamentului European.
În cadrul Parlamentului European, toate acţiunile referitoare la bunăstarea animalelor au fost sincronizate cu poziţia Uniunii şi a statelor membre, prin care se prevede o atenţie deosebită acordată animalelor. Raportul Parlamentului European consacrat noii strategii privind bunăstarea animalelor a Comisiei Europene a fost adoptat cu o majoritate covîrşitoare, confirmînd, printre alte aspecte, lărgirea ariei şi a strategiei UE pentru bunăstarea animalelor şi protecţia celor de companie. Avînd în vedere această poziţie clară, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi, totuşi, urgent, rugăm Parlamentul Român să ţină seama de poziţia Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai Poporului Român, să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: PRINDERE/STERILIZARE/RETURNARE”.
Legea adoptată nu face referire la legislaţia de protecţie a animalelor, nu include niciun principiu de protecţie si asigurare a respectării drepturilor animalelor, şi în general prevederile de protecţie a drepturilor acestora sunt minime (ar fi fost indicată, de exemplu, introducerea unor garanţii ale respectării drepturilor animalelor în proiectul de lege, cum ar fi dreptul acestora la viaţă, dreptul la respect, dreptul la îngrijire a oricărui animal dependent de om, principiul deţinerii responsabile şi a principiilor de baza pentru bunăstarea animalelor prevăzute în instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat).
Textul de lege criticat încalcă astfel:
-Art. 148 alin. 2 din Constituţie consacră principiul aplicării prioritare a dreptului comunitar asupra legii -”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.
-Art. 11 alin. 1 din Constituţie prevede la rândul său : ”Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.
2. Încălcarea art. 53 din Constituţie
Mai multe argumente pot fi aduse cu privire la textul de lege criticat, proporţionalitatea măsurii eutanasiei câinilor fără stăpân dispuse de Legea de gestionare poate fi privită din punctul de vedere al calităţii acestei reglementari, întrucât, dacă există o reglementare mai adecvată, mai echitabilă, atunci această reglementare contravine principiului constituţional al proporţionalităţii.
Legea de gestionare, prin prevederile anterior mentionate, creează un cadru instituţional injust, si, sub masca unei asa zise eutanasieri individuale, conduce la capturarea permanentă și eutanasia în masă a câinilor fără stăpân, practică administrativă neunitară si încălcarea drepturilor animalelor. Atât eutanasia individuală, cât şi eutanasia în masă, implicit capturarea pe termen lung în acest scop, ca soluţii propuse de legea adoptată, sunt neconstituţionale şi sunt măsuri neproporţionale deoarece:
-Trebuie subliniat în primul rând, cu referire la necesitatea intervenţiei legislative, că este extrem de discutabilă opoziţia absolută şi prezentarea problemei într-o lumină care constituie o premisă falsă –interesul comunităţii, care nu mai doreşte câini fără stăpân şi cere dispariţia acestora peste noapte, întrucât sunt periculoşi şi o pacoste pentru comunitate, şi soluţia eutanasiei câinilor fără stăpân (care nu este o veritabilă soluţie, ci o măsură extremă şi contrară drepturilor animalelor). În lipsa oricăror statistici reale şi autorizate, câinii fără stăpân sunt în mod nejustificat prezentaţi ca un pericol public, deşi numărul câinilor violenţi, sau care ar prezenta un real pericol public (sunt bolnavi, etc.) este în realitate mic. Or constatăm că nu există statistici şi date reale, politici publice coerente, o evaluare a rezultatelor obţinute până în prezent ale efortului instituţional de gestionare a fenomenului câinilor fără stăpân, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 a fost adoptată în procedura de urgenţă, însă se propune soluţia eutanasierii. Soluţia trebuie să constea într-un program complex de intervenţie şi crearea unui cadru legal şi instituţional în care deopotrivă, autorităţile, comunităţile şi proprietarii sau deţinătorii de animale trebuie să coopereze responsabil.
-Un asemenea Program de intervenţie este recomandat de experţi internaţionali de prestigiu- Raportul tehnic al Comitetului de Experţi pentru prevenirea rabiei al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raport tehnic nr 824, Geneva, 1992 : “Cercetările conduse de O.M.S. între 1981 şi 1988 îin cadrul Programului A.G.F.U.N.D./O.M.S. de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea şi eutanasierea câinilor fără stăpân) sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare” (p.33).”Nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagarii rabiei” (p. 34). În spiritul viziunilor ştiinţific fundamentate, exprimate pe plan international şi naţional, programele de “prindere şi eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu şi lung deoarece nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În conceptia promovata, ”controlul” populatiei canine se bazeaza prioritar pe sterilizări, vaccinări, implicand înregistrari şi marcaj, plus educaţie şi supraveghere”.
-Persistenţa fenomenului şi 10 ani de intervenţie a autorităţilor locale au permis să se identifice adevăratele probleme, existenţa câinilor fără stăpân fiind în realitate un efect şi nu o cauză. Sunt deja notorii condiţiile improprii şi proaste din adăposturile publice. Lipsa de eficienţă şi profesionalism a serviciilor publice, datorată în parte lipsei fondurilor, ar putea fi constatată adeseori. De asemenea, se poate constata că politica acestora, cu foarte mici excepţii, netransparentă, pune accentul pe eutanasie şi nu pe măsuri în sprijinul sau protecţia animalelor. –În opinia semnatarilor, o abordare cauzală a fenomenului câinilor fără stăpân ar impune reconstrucţia proiectului de lege şi reglementarea eficientă a soluţiei sterilizării. Sterilizarea este metoda cea mai eficientă în combaterea fenomenului câinilor fără stăpân, şi este menţionată în studii ştiinţifice şi rapoarte credibile. Eutanasierea nu este o soluţie, şi s-a dovedit aceasta şi în România.
Au fost eutanasiaţi în perioada 2001-2022 un număr apreciabil de câini fără stâpân (peste 1, 2 mil.), şi problema nu s-a rezolvat, iar soluţia proiectului de lege ar conduce la un masacru fără precedent.
-Ar fi indicat ca soluţia legislativă să conţină inclusiv prevederi pentru încurajarea unor programe publice naţionale sau locale de sterilizare a câinilor fără stăpân şi a unui comportament responsabil din partea deţinătorilor, pentru a se preveni abandonarea continuă a noi şi noi generaţii de câini fără stăpân pe domeniul public. Împreună cu încurajarea adopţiilor şi supravegherea competentă a câinilor fără stăpân aflaţi pe domeniul public s-ar putea gestiona şi controla mai bine fenomenul. La fundamentarea soluţiei legislative s-ar putea lua in studiu şi unele modele de bune practici (sugerate de foruri internaţionale cum ar fi O.I.E.- Organizația Mondială pentru Sănătate Animală). Trebuie adoptată măsura sterilizării, a identificării gratuite sau subvenţionate și detinerea responsabilă.
În concluzie: Fără a se transforma într-un legislator pozitiv, Curtea poate aprecia din punctul de vedere al necesităţii eutanasiei, dacă prevederile legale menţionate sunt contrare principiului constituţional al proporţionalitatii, masura legiferată nefiind proporţională (cu situatia care a determinat-o); din punct de vedere al unor soluţii alternative, pot fi comparate sterilizarea şi/sau alte măsuri de gestionare a problemei -ridicarea câinilor fără stăpân de pe domeniul public etc. cu eutanasia, care înlătură practic cu totul dreptul la viaţă al câinilor fără stăpân (de exemplu, dacă s-ar aplica cu strictete legea, adăposturile se vor umple de câini fără stăpân care vor fi eutanasiaţi în termen scurt, si operaţiunea se va repeta la nesfârșit); din punct de vedere al aplicării unitare, legea poate conduce la o practică administrativă neunitară.
Mai mult, uciderea în masă a câinilor fără stăpân nu reprezintă nicio dovadă a garanţiei demnităţii umane, raportat la niciuna din dimensiunile menţionate de Curtea Constituţională, dimpotrivă, este o metodă certă pentru a o prejudicia în mod iremediabil. Precizăm în acest sens că întregul context social în care a fost adoptată această lege nu face decât să scindeze societatea civilă românească, între susţinătorii unor metode civilizate şi moderne de gestionare a câinilor fără stăpân şi susţinătorii uciderii în masă.Dovadă a acestei susţineri este faptul că au fost raportate şi prezentate inclusiv mediatic o serie de atrocităţi împotriva câinilor fără stăpân: fie adăposturile publice au fost golite în câteva ore; fie cetăţeni de rând au ucis chiar ei, prin metode proprii şi cât se poate de barbare şi primive, câinii fără stăpân din comunitatea lor.Aceste episoade de o violenţă extremă fizică şi psihică nu ar fi fost posibile în absenţa deciziei Parlamentului din 10 septembrie 2013, prin care uciderea colectivă a fost încă o dată legiferată cu prioritate.
In acelasi timp, este incalcata flagrant si recomandarea Curţii privind „obiectivitatea” criteriilor de aplicare a solutiilor de gestionare. Se impune cu forţa evidenţei faptul că aplicarea in mod corespunzator si obiectiv a unor solutii de gestionare a cainilor, conform aprecierilor Curţii, implică o specializare, un set de „competenţe tehnice”, precum si promovarea unor proceduri a caror eficienta a fost stabilita in mod cert prin studii ori cercetari de specialitate.
Este de notorietate faptul ca in acest domeniu nu exista decat un singur studiu si anume cel efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 1981-1988 (Ghid pentru controlul rabiei canine, OMS, Geneva, VPH-83.43 Rev., 1987 şi Ghid pentru management populaţie canina, OMS, Geneva, 90_166, 1990) iar acest studiu concluzionează in mod indubitabil că numai controlul reproducerii cainilor fara stapan prin sterilizare şi reteritorializare are efecte semnificative pe termen mediu si lung in ceea ce priveste scaderea numarului acestor animale.
Pe de altă parte, metodele de gestionare ale câinilor prin eutanasiere sau incarcerare permanentă in adăposturi nu au la baza niciun studiu, deşi aplicarea lor are un impact economic si social esenţial, mai ales pe termen mediu si lung.
Din contra, aceste metode sunt dezavuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care a concluzionat că unica soluţie pentru controlul populaţiei canine este sterilizarea şi nu “programele de eutanasiere care sunt atât ineficiente cât şi costisitoare”.
Având în vedere contextul social în care a fost adoptată legea criticată, vă supunem atenţiei că această unică metodă acceptată şi recomandată de însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi de însuşi Parlamentul European, nu implică decât reteritorializarea exemplarelor canine blânde şi tolerate de comunitate, câinii agresivi neîndeplinind condiţiile de returnare urmând a fi cazaţi în adăposturi. Pe cale de consecinţă, comunitatea nu este în niciun fel pusă în pericol de această metodă recomandată de experţii din domeniu. Totodata, Curtea a statuat fara echivoc faptul ca legiuitorul este obligat să ia masuri ferme pentru evitarea aplicarii solutiei eutanasierii, reţinând că stabilirea condiţiilor normative concrete pentru ţinerea sub control a fenomenului câinilor fără stăpân reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului care “este obligat, ca şi cerinţă constituţională, să implice şi să responsabilizeze autorităţile publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii” (pag. 9 din Decizia CC nr. 1/2012).
Se poate astfel cu uşurinţă observa că legea criticată a fost adoptată iar de legiuitor cu sfidarea completă a drepturilor constituţionale precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1/11.01.2012, pe care legiutorul este obligat să o respecte într-totul.
În mod constituţional, legal şi firesc, în urma adoptării Deciziei nr. 1/11.01.2012, se impunea ca Parlamentul să modifice legea în cauză prin reglementarea unor soluţii fezabile şi rezonabile
Ori o astfel de concluzie, înafară de faptul că nu are niciun temei, este şi prematură, de vreme ce în România nu s-au aplicat niciodată alte măsuri în mod concertat şi susţinut, înafara uciderii colective (practicată până în anul 2008, prin adoptarea Legii nr. 9/2008 pentru modificarea Legii nr. 205/2004).
Apreciem şi faptul că adoptarea legii vizate în forma criticată va conduce la încălcarea dreptului fundamental al cetăţenilor români de a nu fi vătămaţi de o autoritate publică într-un interes legitim, aşa cum este prevăzut de art. 52 din Constituţie. În acest sens, precizăm că adoptarea legii în forma criticată reprezintă tocmai temeiul lezării demnităţii umane, demers ce va fi în mod cert dublat de acte administrative ale autorităţilor locale (de vreme ce chiar legea criticată impune adoptarea de astfel de acte administrative cu scopul aplicării sale: de exemplu eutanasierea câinilor în baza unei decizii al unui împuternicit al primarului).
În plan european, Parlamentul UE solicită prin Declaraţia 26/2011 adoptarea la nivelul statelor membre UE a unei strategii de gestionare a populaţiei canine care să cuprindă: (i) sterilizarea, identificarea, înregistrarea câinilor; (ii) promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu şi (iii) măsuri legislative împotriva cruzimii faţă de animale. Legiuitorul european indică astfel foarte clar care sunt metodele acceptabile pentru gestionarea câinilor fără stăpân, facilitând legiferarea de către statele membre UE cu respectarea cadrului recomandat de Parlamentul European.
Declaraţia Parlamentului UE nr. 26/2011, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, semnarea protocolului de protecţie a animalelor valabil pâna in 2020, consfinţesc recunoaşterea atât pe plan european cât şi pe plan naţional că mediul înconjurător şi animalele se impun a fi protejate. Ori apărarea drepturilor animalelor şi a dreptului cetăţenilor români la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic (articolul 35 din Constituţie) nu se poate realiza prin capturare brutală și eutanasia colectivă a câinilor fără stăpân.
Reiterăm şi faptul că eutanasierea câinilor fără stăpân până în anul 2023, ca metodă de gestionare a câinilor fără stăpân, este cea care a permis în România intensificarea numărului acestora (studiile din domeniu au arătat că încercarea de exterminare bruscă şi brutală a unei specii conduce la sporirea reproducerii acesteia pentru supravieţuire).
Vă rugăm astfel să constataţi că eradicarea câinilor fără stăpân prin uciderea colectivă nu numai că nu conduce la împiedicarea înmulţirii şi proliferării lor, dar traumatizează societatea civilă, demers care nu este de natură a traduce drepturile fundamentale ale omului în România.
Nu în ultimul rând precizăm că legea fundamentală, Constituţia României, prin art. 20 alin. 1, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care într-o viziune modernă instituie prioritatea dreptului internaţional asupra dreptului intern atunci când este vorba de drepturile fundamentale ale omului.
Aşa cum arăta eminentul domn profesor de drept constituţional Ioan Muraru, „prima regulă ce rezultă din art. 20 alin. 1 din Constituţie este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte”.
Reglementarea eutanasiei în masă a câinilor maidanezi, votată în Parlament pe 10.09.2013, este o reglementare internă, aşa cum şi legea fundamentală a ţării, respectiv Constituţia, este o lege internă, şi, în ciuda faptului că verificarea constituţionalităţii legii criticate nu se realizează în raport de actele internaţionale, art. 20 alin. 1 din Constituţie întemeiaza raportarea legii criticate şi la actele normative internaţionale cu incidenţă în domeniu. În acest sens, acest articol prevede expres că„dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte”.
Sub acest aspect vă rugăm să aveţi în vedere şi Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor, prezentată în mod public la Paris în 1978, existând în mod cert o legătură intrinsecă între drepturile omului şi drepturile animalelor, aşa cum Onorata Curte Constituţională a reţinut deja prin Decizia nr. 1/01.11.2012. În acest sens, drepturile omului sunt vădit încălcate dacă drepturile animalelor nu sunt respectate, omul fiind astfel obligat să trăiască într-un
dezacord cu mediul înconjurător şi lumea animală, situaţie de fapt care îi afectează grav demnitatea, integritatea psihică şi fizică.
Faţă de motivele ante-prezentate, vă rugăm ca atare să nu giraţi cu autoritatea Dumneavoastră barbaria instituită prin proiectul PL 47, care trimite România în rândul ţărilor necivilizate unde se practică uciderea în masă a câinilor fără stăpân şi să reconfirmaţi precedentul judiciar instituit de Onorata Curte Constituţională prin Decizia nr. 1/11.01.2012. Aceasta cu atât mai mult cu cât vinovăţia persistenţei fenomenului câinilor fără stăpân în stradă aparţine în principal autorităţilor publice care, pe de o parte nu au reglementat niciodată în România o metodă de gestionare eficientă – situaţie care a permis acţionarea individuală şi haotică de către fiecare comunitate locală – iar, pe de altă parte, deşi au alocat fonduri consistente cu destinaţia gestionării câinilor fără stăpân, aceste fonduri nu au fost cheltuite în mod corect şi eficient. Pentru acest motiv în prezent la Parchetul General există înregistrate mai multe plângeri penale împotriva primarului general al municipiului Bucureşti, domnul Sorin Oprescu, şi a conducerii trecute ASPA, aceasta fiind situaţia şi în cazul altor autorităţi locale din ţară care sunt cercetate penal.
Încălcarea art. 53 din Constituţie
Organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au, printre altele, rolul de ”câine de pază”, care asigură păstrarea transparenţei depline şi legalităţii practicilor de la nivelul serviciilor publice care gestionează câinii fără stăpân. Este de notorietate că există cu adevărat necesitatea acestei participări, care este de domeniul evidenţei, însă se pune întrebarea care sunt raţiunile pentru care organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au fost excluse de la participarea la eutanasia câinilor fără stăpân? Cine are de pierdut dacă se vor verifica riguros îndeplinirea condiţiilor eutanasiei câinilor fără stăpân?
Semnalăm şi o gravă tendinţă din partea autorităţilor locale de a opta ab initio pentru eutanasie și societăți private, lipsa unor programe de informare şi de educare pentru a promova conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor si principiilor de protecţie a animalelor, precum şi lipsa unei culturi care să respecte şi să promoveze drepturile animalelor.
Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a stabilit un set de criterii care determină întinderea acestor „marje” pentru ca acţiunea statului să fie necesară într-o societate democratică.
Ca principiu al dreptului, proporţionalitatea implica ideile de rezonabilitate, echitate, toleranta, dar si necesara adecvare a masurilor adoptate de stat la situaţia de fapt si la scopul legitim urmărit.
Atragem atenţia asupra faptul că, între o restrângere legitimă, deci constituţional justificată, şi una proporţională cu cauza care o motivează există o mare diferenţă.
Astfel, pot exista restrângeri ale exerciţiului unor drepturi care deşi sunt justificate de cauze expres menţionate în Constituţie, sunt disproporţionate faţă de aceste cauze şi, pe cale de consecinţă, devin neconstituţionale (de exemplu situaţiile ante-menţionate prin prezenta sesizare).
Pe lângă proporţionalitate, art. 53 prevede şi condiţia ca aplicarea măsurii prin care intervine restrângerea să fie nediscriminatorie.
În stabilirea restrângerii exerciţiului unor drepturi proporţional cu realitatea socială constituantul, prin impunerea obligaţiei de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive, a stabilit o obligaţie de abţinere de la arbitrar nu doar legiuitorului, ci şi autorităţilor însărcinate cu executarea normelor juridice.
După cum precizează şi art. 4 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu are dreptul de a distruge drepturile şi libertăţile cetăţeanului, acestea fiind motivul pentru care art.53 din Constituţie începe şi se termină cu aceeaşi precizare: restrângerile pot să vizeze exercitarea drepturilor fundamentale, dar nu pot să lezeze existenţa lor.
Prin urmare ori de câte ori măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi îndeplinesc nu îndeplinesc condiţiile de validitate, acestea ar trebui dă fie declarate ca fiind neconstituţionale. Nu în ultimul rând, vă supunem atenţiei faptulcă art. 14 nu sancţionează nerespectarea de către serviciile publice de gestionare a câinilor fără stăpân, a condiţiilor prevăzute in anexele Legii de gestionare, dând posibilitatea acestor servicii sa eludeze legea si să afecteze in mod grav condiţiile de deţinere si de bunăstare ale animalelor. Prin urmare, se încalcă:
Menționăm și principiul securităţii juridice (care decurge din principiul legalităţii statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României) in sensul ca, prin încălcarea normelor de tehnica legislativa, a fost afectată calitatea legii sub aspectul accesibilităţii si previzibilităţii;
Stimați senatori, vă rugăm încă o dată să creșteți calitatea vieții oamenilor și animalelor din România, integrând câinii în societate drept resurse prețioase de terapie, serviciu și suport emoțional. Urmați soluțiile recomandate la nivel mondial, singurele dovedite etice și eficiente.
Vă invităm să formăm împreună un grup de lucru care să se finalizeze cu decizii juste pentru oameni și animale.
Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFIAsociația CASA LUI PATROCLE
Asociația Kola Kariola
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociatia Free and Give
Asociatia pentru Combaterea Abuzurilor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu
Asociatia Agent Green
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Sufletel Targoviste
Asociatia Save The Dogs and Other Animals
Asociatia Green Cats
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Animal Society
Fundatia Adapostul Speranta
Asociatia Animal Life Sibiu
Asociatia SacheAsociatia
Arca lui Noe
Asociatia A Doua Sansa Valcea
Asociatia Sprijin pentru Animale
Asociatia Multicare
Asociatia Negrilica
Asociatia Happy Tails
Asociatia Saved by the Vet Solca
Asociatia Save&Smile Mureş
Asociatia Luptând Salvam
O ViataAsociatia Chance-C.A.R.E.S.
Specialiști etologie:
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. RAPORT RECSMANAGEMENTUL POPULATIEIRAPORT ARPACSOLUȚII INTEGRATESTUDIU ICAMSTUDIU CAZ ODESA
totosipufi236481344.wordpress.com 