Apel urgent: deținerea responsabilă a câinilor previne acte de cruzime extremă cu impact profund în societate. Scene cutremurătoare de cruzime asupra animalelor cu impact profund în societate, consecință a managementului defectuos al câinilor

Apel urgent: deținerea responsabilă a câinilor previne acte de cruzime extremă cu impact profund în societate
 
Scene cutremurătoare de cruzime asupra animalelor cu impact profund în societate, consecință a managementului defectuos al câinilor

 
 
Un bărbat a omorât un câine legat cu furca sub ochii copilului său care încerca să îl oprească, al doilea câine fiind doar rănit. A fost eliberat astăzi sub control judiciar, deși legea prevede până la 7 ani de închisoare. Copilul bărbatului a înjunghiat luna aceasta două persoane.  
În ultima săptămână, au apărut iar cazuri în care copii minori au omorât câini.

Solicităm implementarea urgentă a legilor în vigoare. 
 

 Astfel de cazuri se întâmplă zilnic în România, ca o consecință directă a managementului defectuos al populației de câini și al instigării la violența împotriva animalelor: deținerea responsabilă nu este implementată sau susținută de autorități, în timp ce câinii sunt lăsați să se înmulțească și controalele lipsesc, oferind o resursă inepuizabilă de câini care devin victimele unor oameni care au nevoie și trebuie să fie reabilitați. 
 
 
Articol cu referințe care menționează situația din România: 
https://www.independent.co.uk/news/long_reads/domestic-violence-animal-cruelty-abuse-neglect-murder-children-dogs-a9018071.html?fbclid=IwAR3bfdHJ8BcyZDZhXMgo2lfJuG7uEm66G2qbLY7oO_ShrhnUzMtabQ_awbY
 
Articol FBI: https://leb.fbi.gov/articles/featured-articles/the-link-between-animal-cruelty-and-human-violence
 
 
Studiu: 
https://nationallinkcoalition.org
 
Articole științifice: https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC7246522/

https://www.animallaw.info/article/link-cruelty-animals-and-violence-towards-people
 
Articol privind întâmplarea din România: https://ziare.com/agresor-caini/barbat-batut-cainii-furca-tichindeal-sibiu-1790616

 
 
S-a demonstrat că abuzul asupra animalelor și expunerea la acestea conduc la tipare psihologice și comportamentale abuzive față de alți oameni, violență domestică și alte forme de violență, fiind un indicator ce atenționează asupra comportamentelor antisociale ale celor care o comit sau sunt expuși. 
The (inextricable) Link: Animal abuse, domestic violence, child abuse, elder  abuse | ACEs Too High
Oamenii care comit cruzimi asupra animalelor trebuie avuți în evidență urmând modelul FBI, pentru siguranța publică, corelați cu alte tipuri de infracționalități și ajutați să se integreze în societate prin suport specializat. 
 
 
Violența asupra animalelor recidivează în societate în diferite forme, lucru demonstrat de multe zeci de ani și documentat în artă de sute de ani.  Cei care o comit, recidivează asupra altor animale și oamenilor cu diferite tipuri de abuzuri și infracționalități. Cei care sunt expuși la ea, indiferent dacă sunt sau nu iubitori de animale, rămân traumatizați sau impactați, iar consecințele sunt din cele mai diverse. 
 

În 2002, un studiu australian a concluzionat: „Abuzul asupra animalelor a fost un predictor mai bun al agresiunii sexuale decât condamnările anterioare pentru crimă, incendiere sau infracțiuni cu arme de foc”.
 
Prin permiterea înmulțirii necontrolate a câinilor și reglementarea actuală a gestionării prin capturare, avem implicit de-a face permanent cu un tip separat de cruzime, reglementat,  acela al capturării agresive. 
 
Federația Națională pentru Drepturile Animalelor și PETA, care au elaborat un studiu la finalul anului trecut privind situația câinilor și sumele cheltuite de primării în ultimii 20 de ani, menționează în acesta „ Rezolvarea situației câinilor este o cerință imperioasă pentru protejarea psihicului uman. În urma studiului efectuat în 2012 de Malcom Plant Universitatea Teeside din Marea Britanie, în colaborare cu Universitățile din Denver, SUA și a unora dintre cele mai prestigioase organizații internaționale și medii academice de profil din Europa și SUA, împreună cu FNPA, a rezultat că 86,3% dintre copii au fost „ de multe ori” marti la abuzuri asupra animalelor, pe lângă animale chinuite, prinse în laț, otrăvite sau spânzurate, predominând expunerea la abuzuri în locuri public – violență exercitată asupra animalelor fără stăpân capturate în scopul uciderii. „
 
Revenim cu apelul urgent semnat de peste 60 de organizații și specialiști care cer implementarea deținerii responsabile și subvenționarea sterilizării și microcipării.  

De la începutul anului ne confruntăm cu accidente letale și cazuri de cruzime extremă, însă singura inițiativă oficială în acest sens este un proiect de lege care facilitează un precedent periculos și nu respectă scopul normelor ordonanțelor de urgență, fiind singura metodă de management aplicată în ultimii 20 de ani și necontribuind la „stoparea înmulțirii necontrolate” sau „bunăstarea animală.”  De asemenea, la finalul anului trecut a fost respins iar proiectul care prevedea deținerea responsabilă și subvenționarea sterilizării. Nu s-a implementat oficial nicio campanie națională de deținere responsabilă pe niciun canal. Organizațiile sunt epuizate și depășite de situație și au nevoie urgentă de susținere sistemică. 
 
Doar de la începutul anului, există entități care au câștigat prin capturarea cânilor aproximativ 150 000  de euro. Reamintim că 80% dintre câinii eutanasiați în România sunt uciși în 10% dintre adăposturi, în timp ce doar 15% dintre câinii înregistrați în RECS sunt sterilizați, majoritatea câinilor din România nefiind luați în evidență. 
 

Norme: https://legislatie.just.ro/Public/DetaliiDocumentAfis/236399
 
 
Proiect: https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L47&an_cls=2023
 
 
Investigatie: https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a-face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html
 
 
Solicităm clarificarea tuturor aspectelor care pot interveni în acest parcurs tot mai urgent și necesar, impactul în societate fiind devastator. 750 de milioane de euro și situația mai gravă ca niciodată ne demonstrează că lucrurile nu pot continua așa, cu atât mai mult cu cât avem la îndemână soluțiile și resursele. 
 
În același timp, solicităm tuturor autorităților responsabile pentru câini și care pot interveni, și anume ANSVSA, Prim ministru, MAI, Președinte: 

  • Faceți urgent un apel public de oprire a violenței împotriva câinilor!  Cel mai bun prieten al omului este aici să-l ajute prin capabilitățile sale extraordinare; oamenii sunt responsabili pentru viața câinilor și există o lege care prevede pedepsirea cruzimii împotriva animalelor. Opriți propagarea cruzimii în societate, după valul uriaș de mesaje negative propagate la nivel național în ultima perioadă. 
  • Cereți urgent modificarea OUG 155/2001 prin subvenționarea sterilizării și microcipării gratuite pentru câinii cu și fără stăpân. Câinii cu stăpân sunt sursa problemei de pe străzi și alimentează violența extremă cu impact în societate; cât timp cât nu îi includem în managementul populației, ei vor asigura fluxul de câini de pe străzi și cruzimea la scară largă. Este ieftin, eficient și etic. Doar 15% dintre câini sunt sterilizați dintre cei înregistrați în RECS, majoritatea câinilor din România nefiind luați în evidență în acest registru.
  • Facilitați implementarea campaniilor de deținere responsabilă la nivel național, permanent, și desemnați toate structurile MAI și ANSVSA să poată aplica controale, amenzi și sancțiuni permanent, în baza legilor deja existente pentru deținere responsabilă. Implementarea acestora este urgentă.

Singurele metode care pot funcționa sunt deținerea responsabilă și sterilizarea masivă, lucru dovedit mondial, prin exemple și știință, dar și local în România, în exemplele de bună practică, unde organizațiile au găsit deschidere din partea autorităților și fonduri să se implice în profunzime. 

Oprind cauza problemei prin sterilizare, nu va mai fi alimentată nici cruzimea cu impact și recidivă profunde în societate. 
 
 
Atragem atenția că deținerea responsabilă este datoria prin lege a proprietarilor de câini și a autorităților și că există deja cadru legal pentru implementare. 


Câinele este cel mai bun prieten al omului datorită capabilităților extraordinare, și trebuie deținut doar în mod responsabil, fie că este deținut din plăcere sau nevoie. 

Malcolm Plant, autorul lucrării revizuite pe acest subiect, Making the Link, spune că, uciderea câinilor străzii din România, ratele de violență și concluziile studiului realizat demonstrează un punct clar: 

 „ A fi martor la brutalitate asupra animalelor desensibilizează tinerii și îi face predispuși la agresiune pe viață. Este foarte probabil ca un abuzator de animale să abuzeze și oamenii. Am descoperit nu numai că majoritatea abuzatorilor de animale au fost expuși la violență și abuz, dar că acest lucru a dus la o empatie redusă și o normalizare a agresiunii. Există o mare probabilitate ca această violență să fie pusă în aplicare împotriva soțului/soției, copiilor și în cadrul societății împotriva oamenilor și proprietăților. Zeci de mii de câini fără stăpân sunt UCIȘI în fiecare an în temeiul legii de „prinde și ucide”  în Româia. Acest lucru se întâmplă în ciuda faptului că Organizația Mondială a Sănătății și Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor spun ambele că sistemele de sterilizare sunt singura modalitate eficientă de control al numărului de animale fără adăpost încă din 1982. Nerespectarea  de către guvern a convențiilor europene și clasificarea câini fără stăpân ca „eradicabili” le diminuează statutul social, iar aceștia sunt văzuți ca o „țintă ușoară” pentru cei care doresc să exercite violență, care este probabil să fie pusă în aplicare împotriva oameni și proprietăți”, spune Plant. 

Publicitate

Comunicat de presă. Apel al Coaliției către Senatori pentru siguranța cetățenilor și respectarea funcției, drepturilor omului, animalelor și punctului de vedere al Guvernului

București, 22 Februarie. Coaliția ONG Protecția Animalelor cere respingerea proiectului de lege care continuă frauda economică și tragediile cu oameni și animale

O serie de tragedii asociate câinilor fără stăpân s-au întâmplat în ultima lună, toate fiind atât previzibile, cât și evitabile. Dialogul cu specialiștii din țară este refuzat, și singura măsură care s-a luat la nivel național urmează să fie votată mâine în Senat, după ce a trecut de Comisia De Administrație Publică, aceeași comisie care a refuzat toate proiectele care prevăd sterilizarea și deținerea responsabilă, odată cu dialogul. Măsura se adresează exclusiv câinilor fără stăpân, legalizând un precedent deja dovedit periculos și ineficient în România în mod oficial – legalizarea societăților comerciale, care au ca scop declarat profitul, să captureze câini. În vederea acestor lucruri, vă atașăm investigația relevantă si câteva documente în care sunt centralizate sume alocate în ultimii 2 ani către astfel de societăți transformate. 

https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a-face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html

Proiectul și punctele de vedere, aici: https://senat.ro/legis/lista.aspx?nr_cls=L47&an_cls=2023

Apreciem în mod deosebit și salutăm punctul de vedere al Guvernului și al Consiliilor Juridic și al Concurenței, care demonstrează că au urmărit și analizat cu atenție toate datele acestor tragedii, legislația, știința, tratatele internaționale și toate concluziile celor 30 de ani de management defectuos și decide să intervină în acest punct critic,  oferind aviz negativ proiectului de lege și atrăgând atenția în punctul de vedere al Guvernului că: „Este unanim acceptat faptul că existența câinilor fără stăpân are drept sursă reproducția necontrolată/nedorită și implicit, abandonul, combaterea acestei cauze, putându-se realiza numai prin programe susținute de sterilizare. 

Evidențiem, în acest sens, rolul deosebit de important al sterilizării câinilor cu stăpân de rasă comună ca fiind unica măsură eficientă în ceea ce privește controlul populației de câini fără stăpân, cu consecință directă în ceea ce privește reducerea ratei de abandon.”

Solicităm public Comisiei de Administrație publică să prezinte argumentele și fundamentele teoretice sau practice care stau la baza acestor decizii și a celei de a refuza dialogul cu comunitatea de experți, pentru a nu influența în mod eronat deciziile Senatorilor care urmează să voteze mâine, întrucât au un impact major în viața și bugetul publice și facilitează întâmplarea unor noi tragedii.  Comisia de administrație publică a primit de-a lungul timpului documente justificative referitoare inclusiv la acest tip de contracte. 

Reamintim faptul că încă de la tragedia din 2013, asociată tot câinilor cu stăpân, nici măcăr o singură campanie sau acțiune de responsabilizare a proprietarilor nu au fost făcută la nivel național, ci din contră, autoritățile au refuzat în mod direct organizațiile care au venit cu propuneri. Singura metodă care poate funcționa pentru ambele categorii este sterilizarea masivă gratuită și educația, implementate de specialiști, care prin prisma experienței pot desfășura activitatea fără a cauza traume societății civile și copiilor sau daune bugetului public.

În mod absurd și lipsit de considerație pentru societate, s-a început un adevărat masacru al câinilor fără stăpân, ignorând cu desăvârșire pericolul real. Revenim cu informația că toate aceste decizii au costat 750 de milioane de euro din bani publici, 1,2 milioane de câini eutanasiați și numărul oamenilor morți se apropie de ordinul zecilor, doar din cifre oficiale

Mai mult decât atât, modificările și OUG 155 prezintă mai multe aspecte de neconstituționalitate, pe care le-am semnalat senatorilor în scrisoarea adresată.

Tragediile vor continua să se întâmple până când România se va alinia recomandărilor experților, celor europene, celor mondiale și tuturor concluziilor academice pe acest subiect. 

Redăm integral apelul către Senatori:

Stimati Senatori, 

4 tragedii noi cu câini cu stăpân s-au întâmplat în ultimele zile, care puteau fi prevenite. Vor urma altele, vă rugăm nu faceți parte dintre cei care le facilitează, când sunteți cei care le puteți preveni. 

Revenim cu apelul urgent de a deschide dialogul cu comunitatea protecției animalelor din România și de a urma recomandările universal valabile . Suntem peste 60 de organizații cu activitate respectabilă din toată țara, suntem organizațiile la care autoritățile apelează atunci când sunt depășite, suntem cei care facem managementul populației de câini în măsura posibilităților pe care le avem în condițiile în care nu beneficiem de niciun sprijin al statului. Sunt 30 de ani de când facem asta, în fiecare zi, sacrificându-ne viețile personale, pentru că nu putem trăi indiferenți într-o societate care maltratează cel mai bun prieten al omului si facilitează recidivarea violenței împotriva animalelor în societate. 

Vă solicităm ferm să respingeți proiectul L47 aflat mâine pe ordinea de zi. Vă rugăm parcurgeți cu celeritate punctul negativ de vedere al Guvernului și documentele atașate.

Scopul unui SRL este să facă profit și nu să înceteze activitatea. Câinii se înmulțesc de două ori pe an, tot timpul anului. 

Condamnăm complet modificările actuale aduse OUG 155 pentru gestionarea câinilor fără stăpân, care nu respectă recomandarea, nu au nicio fundamentare și care vor înrăutăți situația, așa cum ne-a fost deja demonstrat – vă rugăm consultați investigația și documentele atașate, centralizări de bugete ale SRL-urilor din ultimii 2 ani. 

https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a-face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html

ONG-urile cer schimbarea metodei de gestionare din eutanasiere în sterilizare și deținere responsabilă, pe când noile modificări construiesc un cadru solid pentru perpetuarea tragediilorNoile modificări propun întreținerea problemei câinilor fără stăpân și readuc în legalitate colaborarea cu SRL-uri în gestionarea câinilor, un subiect controversat de mulți ani, demonstrându-se că pe lângă lipsa de experiență, scopul societăților este să facă profit, având așadar tot interesul să mențină fluxul de câini pentru a captura cât mai mult.

Concesionarea serviciilor catre firme private, care prin definiție sunt constituite și funcționează pentru obținerea de profit, a fost un eșec lamentabil simțit de fiecare primărie și a provocat un masacru național. Astfel de societăți comercial anual ucid sute de mii de caini pe bani publici, pretul capturarii si uciderii unui câine variază între 700 si 1400 lei, fara niciun efort de promovare si șansă de adoptie pentru aceștia și fără niciun rezultat de diminuare a numărului de câini pe teren. Mai mult decât atât, de cele mai multe ori câinii mor prin înfometare sau violență din partea personalului. Câinii sunt înmulțiți și recapturați, într-un cerc vicios al cruzimii și banului public.

În ceea ce privește punctul de vedere exprimat de Consiliul Legislativ la proiectul de lege L47/2023, consiliul legislativ exprima în mod clar faptul că:

  • prevederile art. 1 alin. (2), lit. a)-h) din cadrul legii 51/2006 privind serviciilor comunitare de utilități publice, la care se face referire în expunerea de motive a proiectului, nu se referă expressis verbis la serviciile de gestionare a câinilor fără stăpân, ci la alte servicii de utilitate publica (aliminatare cu apa, iluminat public etc) condiții în care, în mod evident, procedura de gestiunare a serviciilor de a cainilor fără stăpân NU se poate organiza și realizeaza prin modalitățile indicate la art, 22 alin. (2), lit. a) și b), și anume prin gestiune direct, respectiv gestiune delegată.

În ceea ce privește avizul Guvernului, aceste este de asemenea unul NEGATIV. În avizul negativ al guvernului se subliniază urmatoarele aspecte:

  • Potivit prevederile art. 1 alin (2) din Legea serviciilor comunitare de utilități publice nr. 51 / 2006, serviciul specializat pentru gestionarea câinilor fără stăpân NU face parte din categoria serviciilor comunitare de utilități publice -> prin urmare, acestor servicii de gestionar a câinilor fără stăpân nu li se aplica procedurile aferente legii nr. 51 / 2006, și anume procedurile de gestiune directă și gestiune delegată;
  • Modificare propusă, aprope în aceeasi forma, a facut obiectului proiectului de lege pentru modificare Ordonței de Urgența nr. 155 din 2001, proiect de lege cu nr. plx. 291/2022), proiect care a fost trimsi spre analiză catre Curte Constituționala ca urmare a unei sesizări de neconstituționalitate, aspect ce conduce la ideea unui posibil paralelism legislativ;
  • În plus, Guvernul subliniază faptul că apariția câinilor fără stăpân are ca și sursa principală reproducția necontrolată, și implicit abandonul, și ca rezolvarea acestei probleme s-ar putea realiza numai prin programe susținute de sterilizare. În ceea ce privește gestionarea câinilor, în punctul de vedere formulat de guvern subliniază rolul deosebit de important al sterilizării câinilor, și că STERILIZAREA CÂINILOR CU STĂPÂN de răsă comuna este UNICA MĂSURĂ EFICIENTĂ ÎN CEEA CE PRIVEȘTE CONTROLUL POPULAȚIEI DE CÂINI FĂRĂ STĂPÂN, cu consecința directa în ceea ce privesțe reducerea semnificativă a ratei de abandon.

În ceea ce privește puinctul de vedere al Consiliului Concureței, consiliul apreciază că:

  • De câte ori statul dorește să atribuie un contract, pentru a se asigura câ este selectată oferta cea mai bună din punct de vedere economic, este recomandat sa se utilizeze o procedură concurențiala, deschisă, transparenă, necondiționatăprocedură care exclude acordarea unui avantaj în favoarea întreprinderii desemnate;
  • Evetualele încredițari directe trebuie evaluate pentru a analiza dacă împlică acordarea unui avantaj de natură economicâ.

În acest condiții, reiterăm și susținem punctului de vedere al Guvernului, considerând ca inițiativele legislative desfăsurate În aceasta perioadă în ceea ce privește gestionarea câinilor fără stăpân ar trebui sa aiba ca și priorități controlul reproducerii, microciparea câinilor cu stăpân și încurajarea / asigurarea deținerii responsabile a câinilor cu stăpânși nu gasirea de modalițati de delegare a acestor activități, în special nu catre persoane jurdice care au ca și interes obținerea de profit șî nu scaderea numarului de câini fără stăpân.

Nu deveniti responsabili pentru tragedii si cuzime,  sunteți singurii care le pot opri si aveti această datorie față de societate. Pericolul este permanent și este pentru inclusiv pentru voi și familiile voastre, dacă nu implementăm rapid sterilizarea masivă și deținerea responsabilă. Toate tragediile cunoscute din ultimii 10 ani au implicat câini cu stăpân și totuși singurul interes rămâne să capturăm și mai mult și mai crud, deși avem cifre despre ce înseamnă asta? 

Aveți responsabilitatea bunei funcțiuni a societății. Dovediți-ne că acesta este obiectivul Dvs., prin luarea celor mai bune decizii, fundamentate, in concordanta cu specialistii. Toate tragediile din ultimele două luni sunt asociate câinilor cu stăpân, și ca acum 10 ani, în exact aceeași situație eronată, măsurile se iau împotriva câinilor fără stăpân, în timp ce stăpânii iresponsabili sunt complet nevizați; cerem campanii de responsabilizare iar ele sunt blocate, în timp ce victimele continuă să apară. 

Metoda actuală de gestionare a populației canine prin eutanasiere este matematic ineficientă și întreține înmulțirea câinilor, neputând ține pasul cu numărul mare de câini nesterilizați din România – din cei înregistrați, doar 15% sunt sterilizați.  Acest lucru se întâmplă în ciuda eforturilor susținute ale organizațiilor non guvernamentale, fără de care România ar fi arătat cu totul altfel astăzi. Gestionarea prin eutanasiere este interzisă în mai multe țări, sterilizarea fiind singura soluție pentru rezolvarea problemei. 

Interveniți urgent și cereți sterilizare gratuită masivă și deținere responsabilă ca metode de gestionare a câinilor din RomâniaNu există posibilitatea să rezolvăm altfel problema, nu o spunem doar noi, referindu-ne la exemplele de succes din România, o spun toate țările care au rezolvat problema, o spune știința, o spune mediul academic, modelele de bune practici.

Vă atașam câteva centralizări de contracte din ultimii 2 ani, pentru a vă face o idee despre ce urmează să legalizați dacă veți acorda un vot pozitiv acestui proiect. Vă reamintim că de 20 de ani, plătim până la 1400 lei per câine capturat și ucis, din bani publici, în condițiile în care o sterilizare în campanie costă până în 150 de lei. 

Câinii se reproduc de două ori pe an, tot timpul anului. Până la finalul anului, prima tură de pui a unui câine va face la rândul ei o nouă tură de pui. Astfel, în scenariu moderat avem 66 000 de câini de la 1 câine în 6 ani. Chiar dacă nu toți supraviețuiesc, și dacă 90% mor, avem în continuare 6600 de câini de la un singur câine nesterilizat.

Acțiunile hingherilor privați din România au provocat traume ireparabile societății civile, atât adulților, cât și copiilor. Lipsa de profesionalism și implicare se traduce prin episoade cumplit de violente zilnic, complet nejustificate, care creează daune morale majore atât câinilor, care în urma lor devin mult mai greu adoptabili, cât si oamenilor care asistă în mod voluntar sau involuntar la aceste scene de groază de zeci de ani.

Legea de gestionare este o propunere de completare şi modificare a unei ordonanţe de urgenţă care nu are la bază o lege specială de abilitare, nefiind un caz excepţional ce ar impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente de acest tip, dovedită deja ineficientă la nivel mondial și local, ci doar în adoptarea unor măsuri adaptate la tragediile foarte recente: sterilizare masivă gratuită și deținere responsabilă.

Organizațiile active pentru protecția animalelor cer modificări alte ale aceluiași OUG de mai bine de 10 ani.

Se poate constata ca atât ordonanţa de urgenţă, cât şi legea, nu au un preambul care să justifice intervenţia legislativă în procedura de urgentă şi lipseşte fundamentarea soluţiilor pe date statistice relevante, studiu de impact, etc. În afară de încălcarea normelor de tehnică legislativă, care, în mod direct, nu reprezintă încălcări ale unor prevederi constituţionale, O.U.G. nr. 155/2001 nu are la bază o lege specială de abilitare, cum ar fi Legea nr. 324/2001 sau Legea nr. 751/2001. Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie excepţională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente, politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate, asa cum vom arăta în cele ce urmează.

Critici de neconstituţionalitate intrinsecă

1. Încălcarea art. 148 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 din Constituţie, cu referire la tratatele internaţionale în materie

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 a reţinut în motivarea sa prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie:

”Articolul 12 – Reducerea numărului de animale fără stăpân

Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile. Stoparea înmulțirii și reducerea se fac prin sterilizare, nu prin întreținerea înmulțirii prin eutanasiere. 

a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât sa producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;

(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.

b) Părţile sunt obligate să respecte:

(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum si de numele si adresele proprietarilor;

(ii) reducerea reproductiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;

(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente.

Articolul 13 – Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea

Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor”.

De asemenea, Curtea a reţinut că şi legislaţiile altor state acordă o mare atenţie populaţiei canine, soluţiile de eliminare acestora fiind individuale, şi nu colective [a se vedea Dogs Act

(1906) sau Environmental Protection Act (1990) din Regatul Unit sau legea portugheză din 1995 de protecţie a animalelor.

Este previzibil şi totodată de notorietate situaţia adăposturilor (deopotrivă publice şi private) care nu pot adăposti un număr atât de mare de câini, precum şi situaţia numărului şi posibilităţilor reduse de adopţie, deci eutanasia animalelor fără stăpân este inevitabilă, în absenta sterilizarii. 

Mai facem doar două observaţii faţă de motivarea extrem de corectă şi judicioasă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 cu referire la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie.

În Raportul explicativ la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie întocmit sub egida Comitetului de Miniştri ai C.E., pct. 15, lit. d se menţionează că prin animale de companie se înţelege şi ceea ce se desemnează în mod current prin noţiunea de câini fără stăpân, şi în consecinţă câinii fără stăpân trebuie să beneficieze de protecţia Convenţiei : ”The definition of a pet animal covers: animals sharing man’s companionship and in particular living in his household; animals intended for this purpose;animals kept to breed animals for this purpose; stray animals and the first generation of animals born of stray animals”.

Acest Raport extinde protecţia de care trebuie să se bucure animalele fără stăpân (la prima generaţie de animale fără stăpân), explicitând prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie; există numeroase alte instrumente şi documente, care, deşi nu au forţa probantă a Tratatelor, instituie principii, linii directoare, bune practici şi soluţii care ar trebui transpuse şi nu încălcate de legea internă.

Eutanasia este contrară principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul U.N.E.S.CO. şi prevederilor acesteia:

Articolul 1 –”Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic”;
Articolul 2 –”Orice formă de viaţă animala are dreptul la respect”.
Articolul 3 –”Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime”.

Articolul 5-”1.Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire. 2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat. 3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul propriu”.

Articolul 7-”Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă”.

Articolul 10-”Educaţia şi instruirea publică încă din copilarie trebuie să conducă omul la observarea, întelegerea şi respectarea animalelor”.

Deşi are alt obiect de reglementare, Tratatul de la Lisabona, conform cărora animalele sunt fiinţe simţitoare şi trebuie tratate în consecinţă ( art. 13 din Tratatul T.F.E.U.), asa cum a fost semnalat prin Apelul membrilor Parlamentului European din cadrul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Ani din 13 martie 2011 adresat parlamentarilor români: ”Prin Tratatul de la Lisabona, art.13 TFEU, nu numai instituţiile UE, dar şi statele membre, sînt obligate să 

ia în considerare, în iniţiativele lor politice, faptul că animale sînt fiinţe simţitoare. Procedura legislativă în Parlamentul României, care plănuia să permită uciderera arbitrară a animalelor sănătoase, nu se încadrează în spiritul Tratatului de la Lisabona, şi al Parlamentului European.

În cadrul Parlamentului European, toate acţiunile referitoare la bunăstarea animalelor au fost sincronizate cu poziţia Uniunii şi a statelor membre, prin care se prevede o atenţie deosebită acordată animalelor. Raportul Parlamentului European consacrat noii strategii privind bunăstarea animalelor a Comisiei Europene a fost adoptat cu o majoritate covîrşitoare, confirmînd, printre alte aspecte, lărgirea ariei şi a strategiei UE pentru bunăstarea animalelor şi protecţia celor de companie. Avînd în vedere această poziţie clară, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi, totuşi, urgent, rugăm Parlamentul Român să ţină seama de poziţia Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai Poporului Român, să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: PRINDERE/STERILIZARE/RETURNARE”.

Legea adoptată nu face referire la legislaţia de protecţie a animalelor, nu include niciun principiu de protecţie si asigurare a respectării drepturilor animalelor, şi în general prevederile de protecţie a drepturilor acestora sunt minime (ar fi fost indicată, de exemplu, introducerea unor garanţii ale respectării drepturilor animalelor în proiectul de lege, cum ar fi dreptul acestora la viaţă, dreptul la respect, dreptul la îngrijire a oricărui animal dependent de om, principiul deţinerii responsabile şi a principiilor de baza pentru bunăstarea animalelor prevăzute în instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat). 

Textul de lege criticat încalcă astfel:

-Art. 148 alin. 2 din Constituţie consacră principiul aplicării prioritare a dreptului comunitar asupra legii -”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

-Art. 11 alin. 1 din Constituţie prevede la rândul său : ”Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

2. Încălcarea art. 53 din Constituţie

Mai multe argumente pot fi aduse cu privire la textul de lege criticat, proporţionalitatea măsurii eutanasiei câinilor fără stăpân dispuse de Legea de gestionare poate fi privită din punctul de vedere al calităţii acestei reglementari, întrucât, dacă există o reglementare mai adecvată, mai echitabilă, atunci această reglementare contravine principiului constituţional al proporţionalităţii.

Legea de gestionare, prin prevederile anterior mentionate, creează un cadru instituţional injust, si, sub masca unei asa zise eutanasieri individuale, conduce la capturarea permanentă și eutanasia în masă a câinilor fără stăpân, practică administrativă neunitară si încălcarea drepturilor animalelor. Atât eutanasia individuală, cât şi eutanasia în masă, implicit capturarea pe termen lung în acest scop, ca soluţii propuse de legea adoptată, sunt neconstituţionale şi sunt măsuri neproporţionale deoarece: 

-Trebuie subliniat în primul rând, cu referire la necesitatea intervenţiei legislative, că este extrem de discutabilă opoziţia absolută şi prezentarea problemei într-o lumină care constituie o premisă falsă –interesul comunităţii, care nu mai doreşte câini fără stăpân şi cere dispariţia acestora peste noapte, întrucât sunt periculoşi şi o pacoste pentru comunitate, şi soluţia eutanasiei câinilor fără stăpân (care nu este o veritabilă soluţie, ci o măsură extremă şi contrară drepturilor animalelor). În lipsa oricăror statistici reale şi autorizate, câinii fără stăpân sunt în mod nejustificat prezentaţi ca un pericol publicdeşi numărul câinilor violenţi, sau care ar prezenta un real pericol public (sunt bolnavi, etc.) este în realitate mic. Or constatăm că nu există statistici şi date reale, politici publice coerente, o evaluare a rezultatelor obţinute până în prezent ale efortului instituţional de gestionare a fenomenului câinilor fără stăpân, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 a fost adoptată în procedura de urgenţă, însă se propune soluţia eutanasierii. Soluţia trebuie să constea într-un program complex de intervenţie şi crearea unui cadru legal şi instituţional în care deopotrivă, autorităţile, comunităţile şi proprietarii sau deţinătorii de animale trebuie să coopereze responsabil.

-Un asemenea Program de intervenţie este recomandat de experţi internaţionali de prestigiu- Raportul tehnic al Comitetului de Experţi pentru prevenirea rabiei al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raport tehnic nr 824, Geneva, 1992 : “Cercetările conduse de O.M.S. între 1981 şi 1988 îin cadrul Programului A.G.F.U.N.D./O.M.S. de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea şi eutanasierea câinilor fără stăpân) sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare” (p.33).”Nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagarii rabiei” (p. 34). În spiritul viziunilor ştiinţific fundamentate, exprimate pe plan international şi naţional, programele de “prindere şi eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu şi lung deoarece nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În conceptia promovata, ”controlul” populatiei canine se bazeaza prioritar pe sterilizări, vaccinări, implicand înregistrari şi marcaj, plus educaţie şi supraveghere”.

-Persistenţa fenomenului şi 10 ani de intervenţie a autorităţilor locale au permis să se identifice adevăratele probleme, existenţa câinilor fără stăpân fiind în realitate un efect şi nu o cauză. Sunt deja notorii condiţiile improprii şi proaste din adăposturile publice. Lipsa de eficienţă şi profesionalism a serviciilor publice, datorată în parte lipsei fondurilor, ar putea fi constatată adeseori. De asemenea, se poate constata că politica acestora, cu foarte mici excepţii, netransparentă, pune accentul pe eutanasie şi nu pe măsuri în sprijinul sau protecţia animalelor. În opinia semnatarilor, o abordare cauzală a fenomenului câinilor fără stăpân ar impune reconstrucţia proiectului de lege şi reglementarea eficientă a soluţiei sterilizării. Sterilizarea este metoda cea mai eficientă în combaterea fenomenului câinilor fără stăpân, şi este menţionată în studii ştiinţifice şi rapoarte credibile. Eutanasierea nu este o soluţie, şi s-a dovedit aceasta şi în România. 

Au fost eutanasiaţi în perioada 2001-2022 un număr apreciabil de câini fără stâpân (peste 1, 2 mil.), şi problema nu s-a rezolvat, iar soluţia proiectului de lege ar conduce la un masacru fără precedent. 

-Ar fi indicat ca soluţia legislativă să conţină inclusiv prevederi pentru încurajarea unor programe publice naţionale sau locale de sterilizare a câinilor fără stăpân şi a unui comportament responsabil din partea deţinătorilor, pentru a se preveni abandonarea continuă a noi şi noi generaţii de câini fără stăpân pe domeniul public. Împreună cu încurajarea adopţiilor şi supravegherea competentă a câinilor fără stăpân aflaţi pe domeniul public s-ar putea gestiona şi controla mai bine fenomenul. La fundamentarea soluţiei legislative s-ar putea lua in studiu şi unele modele de bune practici (sugerate de foruri internaţionale cum ar fi O.I.E.- Organizația Mondială pentru Sănătate Animală). Trebuie adoptată măsura sterilizării,  a identificării gratuite sau subvenţionate și detinerea responsabilă.

În concluzie: Fără a se transforma într-un legislator pozitiv, Curtea poate aprecia din punctul de vedere al necesităţii eutanasiei, dacă prevederile legale menţionate sunt contrare principiului constituţional al proporţionalitatii, masura legiferată nefiind proporţională (cu situatia care a determinat-o); din punct de vedere al unor soluţii alternative, pot fi comparate sterilizarea şi/sau alte măsuri de gestionare a problemei -ridicarea câinilor fără stăpân de pe domeniul public etc. cu eutanasia, care înlătură practic cu totul dreptul la viaţă al câinilor fără stăpân (de exemplu, dacă s-ar aplica cu strictete legea, adăposturile se vor umple de câini fără stăpân care vor fi eutanasiaţi în termen scurt, si operaţiunea se va repeta la nesfârșit); din punct de vedere al aplicării unitare, legea poate conduce la o practică administrativă neunitară.

Mai mult, uciderea în masă a câinilor fără stăpân nu reprezintă nicio dovadă a garanţiei demnităţii umane, raportat la niciuna din dimensiunile menţionate de Curtea Constituţională, dimpotrivă, este o metodă certă pentru a o prejudicia în mod iremediabil. Precizăm în acest sens că întregul context social în care a fost adoptată această lege nu face decât să scindeze societatea civilă românească, între susţinătorii unor metode civilizate şi moderne de gestionare a câinilor fără stăpân şi susţinătorii uciderii în masă.Dovadă a acestei susţineri este faptul că au fost raportate şi prezentate inclusiv mediatic o serie de atrocităţi împotriva câinilor fără stăpân: fie adăposturile publice au fost golite în câteva ore; fie cetăţeni de rând au ucis chiar ei, prin metode proprii şi cât se poate de barbare şi primive, câinii fără stăpân din comunitatea lor.Aceste episoade de o violenţă extremă fizică şi psihică nu ar fi fost posibile în absenţa deciziei Parlamentului din 10 septembrie 2013, prin care uciderea colectivă a fost încă o dată legiferată cu prioritate.

In acelasi timp, este incalcata flagrant si recomandarea Curţii privind „obiectivitatea” criteriilor de aplicare a solutiilor de gestionare. Se impune cu forţa evidenţei faptul că aplicarea in mod corespunzator si obiectiv a unor solutii de gestionare a cainilor, conform aprecierilor Curţii, implică o specializare, un set de „competenţe tehnice”, precum si promovarea unor proceduri a caror eficienta a fost stabilita in mod cert prin studii ori cercetari de specialitate.

Este de notorietate faptul ca in acest domeniu nu exista decat un singur studiu si anume cel efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 1981-1988 (Ghid pentru controlul rabiei canine, OMS, Geneva, VPH-83.43 Rev., 1987 şi Ghid pentru management populaţie canina, OMS, Geneva, 90_166, 1990) iar acest studiu concluzionează in mod indubitabil că numai controlul reproducerii cainilor fara stapan prin sterilizare şi reteritorializare are efecte semnificative pe termen mediu si lung in ceea ce priveste scaderea numarului acestor animale.

Pe de altă parte, metodele de gestionare ale câinilor prin eutanasiere sau incarcerare permanentă in adăposturi nu au la baza niciun studiu, deşi aplicarea lor are un impact economic si social esenţial, mai ales pe termen mediu si lung.
Din contra, aceste metode sunt dezavuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care a concluzionat că unica soluţie pentru controlul populaţiei canine este sterilizarea şi nu “programele de eutanasiere care sunt atât ineficiente cât şi costisitoare”.

Având în vedere contextul social în care a fost adoptată legea criticată, vă supunem atenţiei că această unică metodă acceptată şi recomandată de însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi de însuşi Parlamentul European, nu implică decât reteritorializarea exemplarelor canine blânde şi tolerate de comunitate, câinii agresivi neîndeplinind condiţiile de returnare urmând a fi cazaţi în adăposturi. Pe cale de consecinţă, comunitatea nu este în niciun fel pusă în pericol de această metodă recomandată de experţii din domeniu. Totodata, Curtea a statuat fara echivoc faptul ca legiuitorul este obligat să ia masuri ferme pentru evitarea aplicarii solutiei eutanasieriireţinând că stabilirea condiţiilor normative concrete pentru ţinerea sub control a fenomenului câinilor fără stăpân reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului care “este obligat, ca şi cerinţă constituţională, să implice şi să responsabilizeze autorităţile publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii” (pag. 9 din Decizia CC nr. 1/2012).

Se poate astfel cu uşurinţă observa că legea criticată a fost adoptată iar de legiuitor cu sfidarea completă a drepturilor constituţionale precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1/11.01.2012, pe care legiutorul este obligat să o respecte într-totul.
În mod constituţional, legal şi firesc, în urma adoptării Deciziei nr. 1/11.01.2012, se impunea ca Parlamentul să modifice legea în cauză prin reglementarea unor soluţii fezabile şi rezonabile

Ori o astfel de concluzie, înafară de faptul că nu are niciun temei, este şi prematură, de vreme ce în România nu s-au aplicat niciodată alte măsuri în mod concertat şi susţinut, înafara uciderii colective (practicată până în anul 2008, prin adoptarea Legii nr. 9/2008 pentru modificarea Legii nr. 205/2004).

Apreciem şi faptul că adoptarea legii vizate în forma criticată va conduce la încălcarea dreptului fundamental al cetăţenilor români de a nu fi vătămaţi de o autoritate publică într-un interes legitim, aşa cum este prevăzut de art. 52 din Constituţie. În acest sens, precizăm că adoptarea legii în forma criticată reprezintă tocmai temeiul lezării demnităţii umane, demers ce va fi în mod cert dublat de acte administrative ale autorităţilor locale (de vreme ce chiar legea criticată impune adoptarea de astfel de acte administrative cu scopul aplicării sale: de exemplu eutanasierea câinilor în baza unei decizii al unui împuternicit al primarului).


În plan european, Parlamentul UE solicită prin Declaraţia 26/2011 adoptarea la nivelul statelor membre UE a unei strategii de gestionare a populaţiei canine care să cuprindă: (i) sterilizarea, identificarea, înregistrarea câinilor; (ii) promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu şi (iii) măsuri legislative împotriva cruzimii faţă de animale. Legiuitorul european indică astfel foarte clar care sunt metodele acceptabile pentru gestionarea câinilor fără stăpân, facilitând legiferarea de către statele membre UE cu respectarea cadrului recomandat de Parlamentul European.

Declaraţia Parlamentului UE nr. 26/2011, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, semnarea protocolului de protecţie a animalelor valabil pâna in 2020, consfinţesc recunoaşterea atât pe plan european cât şi pe plan naţional că mediul înconjurător şi animalele se impun a fi protejate. Ori apărarea drepturilor animalelor şi a dreptului cetăţenilor români la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic (articolul 35 din Constituţie) nu se poate realiza prin capturare brutală și eutanasia colectivă a câinilor fără stăpân.

Reiterăm şi faptul că eutanasierea câinilor fără stăpân până în anul 2023, ca metodă de gestionare a câinilor fără stăpân, este cea care a permis în România intensificarea numărului acestora (studiile din domeniu au arătat că încercarea de exterminare bruscă şi brutală a unei specii conduce la sporirea reproducerii acesteia pentru supravieţuire).

Vă rugăm astfel să constataţi că eradicarea câinilor fără stăpân prin uciderea colectivă nu numai că nu conduce la împiedicarea înmulţirii şi proliferării lor, dar traumatizează societatea civilă, demers care nu este de natură a traduce drepturile fundamentale ale omului în România.

Nu în ultimul rând precizăm că legea fundamentală, Constituţia României, prin art. 20 alin. 1, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care într-o viziune modernă instituie prioritatea dreptului internaţional asupra dreptului intern atunci când este vorba de drepturile fundamentale ale omului.

Aşa cum arăta eminentul domn profesor de drept constituţional Ioan Muraru, „prima regulă ce rezultă din art. 20 alin. 1 din Constituţie este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte”.

Reglementarea eutanasiei în masă a câinilor maidanezi, votată în Parlament pe 10.09.2013, este o reglementare internă, aşa cum şi legea fundamentală a ţării, respectiv Constituţia, este o lege internă, şi, în ciuda faptului că verificarea constituţionalităţii legii criticate nu se realizează în raport de actele internaţionale, art. 20 alin. 1 din Constituţie întemeiaza raportarea legii criticate şi la actele normative internaţionale cu incidenţă în domeniu. În acest sens, acest articol prevede expres că„dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte”.

Sub acest aspect vă rugăm să aveţi în vedere şi Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor, prezentată în mod public la Paris în 1978, existând în mod cert o legătură intrinsecă între drepturile omului şi drepturile animalelor, aşa cum Onorata Curte Constituţională a reţinut deja prin Decizia nr. 1/01.11.2012. În acest sens, drepturile omului sunt vădit încălcate dacă drepturile animalelor nu sunt respectate, omul fiind astfel obligat să trăiască într-un

dezacord cu mediul înconjurător şi lumea animală, situaţie de fapt care îi afectează grav demnitatea, integritatea psihică şi fizică.


Faţă de motivele ante-prezentate, vă rugăm ca atare să nu giraţi cu autoritatea Dumneavoastră barbaria instituită prin proiectul PL 47, care trimite România în rândul ţărilor necivilizate unde se practică uciderea în masă a câinilor fără stăpân şi să reconfirmaţi precedentul judiciar instituit de Onorata Curte Constituţională prin Decizia nr. 1/11.01.2012. Aceasta cu atât mai mult cu cât vinovăţia persistenţei fenomenului câinilor fără stăpân în stradă aparţine în principal autorităţilor publice care, pe de o parte nu au reglementat niciodată în România o metodă de gestionare eficientă – situaţie care a permis acţionarea individuală şi haotică de către fiecare comunitate locală – iar, pe de altă parte, deşi au alocat fonduri consistente cu destinaţia gestionării câinilor fără stăpân, aceste fonduri nu au fost cheltuite în mod corect şi eficient. Pentru acest motiv în prezent la Parchetul General există înregistrate mai multe plângeri penale împotriva primarului general al municipiului Bucureşti, domnul Sorin Oprescu, şi a conducerii trecute ASPA, aceasta fiind situaţia şi în cazul altor autorităţi locale din ţară care sunt cercetate penal.

Încălcarea art. 53 din Constituţie

Organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au, printre altele, rolul de ”câine de pază”, care asigură păstrarea transparenţei depline şi legalităţii practicilor de la nivelul serviciilor publice care gestionează câinii fără stăpân. Este de notorietate că există cu adevărat necesitatea acestei participări, care este de domeniul evidenţei, însă se pune întrebarea care sunt raţiunile pentru care organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au fost excluse de la participarea la eutanasia câinilor fără stăpân? Cine are de pierdut dacă se vor verifica riguros îndeplinirea condiţiilor eutanasiei câinilor fără stăpân?

Semnalăm şi o gravă tendinţă din partea autorităţilor locale de a opta ab initio pentru eutanasie și societăți private, lipsa unor programe de informare şi de educare pentru a promova conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor si principiilor de protecţie a animalelor, precum şi lipsa unei culturi care să respecte şi să promoveze drepturile animalelor.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a stabilit un set de criterii care determină întinderea acestor „marje” pentru ca acţiunea statului să fie necesară într-o societate democratică.

Ca principiu al dreptuluiproporţionalitatea implica ideile de rezonabilitate, echitate, toleranta, dar si necesara adecvare a masurilor adoptate de stat la situaţia de fapt si la scopul legitim urmărit.

Atragem atenţia asupra faptul că, între o restrângere legitimă, deci constituţional justificată, şi una proporţională cu cauza care o motivează există o mare diferenţă.

Astfel, pot exista restrângeri ale exerciţiului unor drepturi care deşi sunt justificate de cauze expres menţionate în Constituţie, sunt disproporţionate faţă de aceste cauze şi, pe cale de consecinţă, devin neconstituţionale (de exemplu situaţiile ante-menţionate prin prezenta sesizare).

Pe lângă proporţionalitate, art. 53 prevede şi condiţia ca aplicarea măsurii prin care intervine restrângerea să fie nediscriminatorie.

În stabilirea restrângerii exerciţiului unor drepturi proporţional cu realitatea socială constituantul, prin impunerea obligaţiei de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive, a stabilit o obligaţie de abţinere de la arbitrar nu doar legiuitorului, ci şi autorităţilor însărcinate cu executarea normelor juridice.

După cum precizează şi art. 4 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu are dreptul de a distruge drepturile şi libertăţile cetăţeanului, acestea fiind motivul pentru care art.53 din Constituţie începe şi se termină cu aceeaşi precizare: restrângerile pot să vizeze exercitarea drepturilor fundamentale, dar nu pot să lezeze existenţa lor.

Prin urmare ori de câte ori măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi îndeplinesc nu îndeplinesc condiţiile de validitate, acestea ar trebui dă fie declarate ca fiind neconstituţionale. Nu în ultimul rând, vă supunem atenţiei faptulcă art. 14 nu sancţionează nerespectarea de către serviciile publice de gestionare a câinilor fără stăpân, a condiţiilor prevăzute in anexele Legii de gestionare, dând posibilitatea acestor servicii sa eludeze legea si să afecteze in mod grav condiţiile de deţinere si de bunăstare ale animalelor. Prin urmare, se încalcă:

 Menționăm și principiul securităţii juridice (care decurge din principiul legalităţii statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României) in sensul ca, prin încălcarea normelor de tehnica legislativa, a fost afectată calitatea legii sub aspectul accesibilităţii si previzibilităţii;

Stimați senatori, vă rugăm încă o dată să creșteți calitatea vieții oamenilor și animalelor din România, integrând câinii în societate drept resurse prețioase de terapie, serviciu și suport emoțional. Urmați soluțiile recomandate la nivel mondial, singurele dovedite etice și eficiente. 

Vă invităm să formăm împreună un grup de lucru care să se finalizeze cu decizii juste pentru oameni și animale. 

Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFIAsociația CASA LUI PATROCLE
Asociația Kola Kariola
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociatia Free and Give 
Asociatia pentru Combaterea Abuzurilor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu
Asociatia Agent Green
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Sufletel Targoviste 
Asociatia Save The Dogs and Other Animals
Asociatia Green Cats
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Animal Society
Fundatia Adapostul Speranta
Asociatia Animal Life Sibiu
Asociatia SacheAsociatia 

Arca lui Noe

Asociatia A Doua Sansa Valcea

Asociatia Sprijin pentru Animale

Asociatia Multicare

Asociatia Negrilica

Asociatia Happy Tails

Asociatia Saved by the Vet Solca

Asociatia Save&Smile Mureş

Asociatia Luptând Salvam 

O ViataAsociatia Chance-C.A.R.E.S.

 
Specialiști etologie: 
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. RAPORT RECSMANAGEMENTUL POPULATIEIRAPORT ARPACSOLUȚII INTEGRATESTUDIU ICAMSTUDIU CAZ ODESA

Comunicat de presă. București,18 februarie. Coaliția Protecția Animalelor face un nou apel la autorități pentru deținerea responsabilă a câinilor

Comunicat de presă. București,18 februarie. Coaliția Protecția Animalelor face un nou apel la autorități pentru deținerea responsabilă a câinilor
 
Încă un incident în care au fost implicați câini cu stăpân și nicio campanie de responsabilizare în 20 de ani
 
 
Doi câini cu stăpân din rase cu potențial agresiv au atacat ieri o femeie și un câine în aceeași zonă în care s-a petrecut tragedia de luna trecută în care o altă femeie și-a pierdut viața. Organizațiile pentru protecția animalelor revin cu solicitarea urgentă de a implementa soluțiile universal valabile pentru gestionarea populației de câini cu și fără stăpân, care includ campanii masive de deținere responsabilă și sterilizare a câinilor cu și fără stăpân. Deși în toate accidentele din 2013 până azi aparent am avut de-a face cu câini cu stăpân, singurele măsuri luate au fost luate exclusiv împotriva câinilor fără stăpân. 
 
Nicio campanie oficială de reponsabilizare a deținătorilor de câini nu a fost făcută în ciuda solicitărilor, ci din contra, inițiativele organizațiilor au fost blocate de multe ori la nivel local și național. Deși aceștia sunt sursa câinilor de pe străzi și a celor mai multe dintre accidente, raportul pe anul trecut dintr-un județ arătând că 90% din vaccinarile antirabic au fost administrate în urma mușcăturilor de câini cu stăpân, care arată totodată că erau nevaccinați la rândul lor. Totodată, raportul oficial arată că doar 15% dintre câinii înregistrați în RECS sunt sterilizați conform legii, majoritatea câinilor din România nefiind însă luați în evidență în acest registru. 
 
Majoritatea deținătorilor de câini din România au lacune privind bunăstarea animală și deținerea responsabilă, sau dețin informații contradictorii legii, iar astfel de inițiative educative și care promovează legi aflate deja în vigoare ar fi benefice atât pentru animale cât și pentru proprietari, incluzând în primul rând reducerea riscului accidentelor. 
 
Mai mult decât atât, multe fapte de cruzime sau neglijență se întâmplă cu intenție,  iar cei care le provoacă nu știu de existența unor legi pentru protecția animalelor.  Tragediile pot fi evitate și calitatea vieții oamenilor și animalelor crescută. Avem nu numai datoria, dar toate soluțiile și resursele la îndemână. 
 

Gestionarea câinilor cu și fără stăpân trebuie făcută responsabil de către autorități și proprietari în primul rând, iar problema raselor cu potențial agresiv trebuie să înceapă să fie abordată. Pericolul este real și este valabil pentru toți. Însă precedentele din România ne arată că nu suntem deloc în siguranță, nici noi, nici animalele, și că este momentul să intervenim urgent: se întâmplă tot mai multe atacuri ale câinilor dresați să devină agresivi cu oameni sau animale, în timp ce autoritățile au înapoiat nu mai puțin de 65 de câini dresați pentru lupte și nesterilizați proprietarilor, într-un caz care încalcă toate legile din protecția animalelor.  
 
Câinii cu potențial agresiv devin agresivi doar dacă sunt crescuți iresponsabil, ei fiind la origine la fel de blânzi ca orice alt câine, dar având capacități fizice mult mai mari. Ei nu-și doresc să se lupte, dar se simt responsabili să o facă dacă sunt învățați. Toate aceste rase se folosesc în terapia asistată de animale în toată lumea și dau rezultate uimitoare, au nevoie doar să ajungă în familia potrivită.
 
Violența și cruzimea extreme recidivează în societate, iar accidentele cauzate de deținerea iresponsabilă se întâmplă zilnic. Este un cerc vicios cu impact profund în societate.
 
Solicităm intervenția cu celeritate a ANSVSA, MAI, Prim Ministrului și Președintelui:
 

  • Implementarea și susținerea publică urgentă a campaniilor cu mesaje de interes naționalprivind deținerea responsabilă: microcipare, sterilizare, interzicerea accesului neînsoțit pe domeniul public, bunăstare animală, pe toate canalele online și offline;
  • Modificarea urgentă a OUG 155 pentru subvenționarea sterilizării și microcipării gratuite, pentru a opri înmulțirea necontrolată și a putea depune eforturi pentru deținere responsabilă și oprirea cruzimii împotriva animalelor și a comerțului ilegal; avem dovada a 20 de ani și 750 milioane de euro că metoda eutanasierii nu funcționează și nu lasă fonduri pentru a gestiona și câinii cu stăpân;
  • Aplicarea permanentă a amenzilor pentru nerespectarea legilor de deținere responsabilă, prin facilitarea controalelor permanente și a sancțiunilor de către toate structurile MAI și ANSVSA. 

 
Atașăm documente justificative care atestă că gestionarea câinilor cu și fără stăpân se tratează împreună, prin strategii și soluții simple dovedite eficiente, responsabilizarea proprietarilor fiind o parte crucială în rezolvarea problemelor asociate cu câinii. 
 
 

Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI
Asociația CASA LUI PATROCLE
Asociația Kola Kariola
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociatia Free and Give 
Asociatia pentru Combaterea Abuzurilor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu
Asociatia Agent Green
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Sufletel Targoviste 
Asociatia Save The Dogs and Other Animals
Asociatia Green Cats
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Animal Society
Fundatia Adapostul Speranta
Asociatia Animal Life Sibiu
Asociatia SacheAsociatia Arca lui NoeAsociatia A Doua Sansa ValceaAsociatia Sprijin pentru AnimaleAsociatia MulticareAsociatia NegrilicaAsociatia Happy TailsAsociatia Saved by the Vet SolcaAsociatia Save&Smile MureşAsociatia Luptând Salvam O ViataAsociatia Chance-C.A.R.E.S.

 
Specialiști etologie: 
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. RAPORT RECSMANAGEMENTUL POPULATIEIRAPORT ARPACSOLUȚII INTEGRATESTUDIU ICAMSTUDIU CAZ ODESA

Scrisoare deschisă către Președinte, Prim-ministru, Avocatul Poporului, ANSVSA, MAI

Scrisoare deschisă către:

Președintele Klaus Iohannis

Prim-ministrul Nicolae Ciucă

Avocatul Poporului Renate Weber

Directorul ANSVSA Alexandru Bociu

Ministrul Afacerilor Interne Lucian Bode

Stimate autorități,

Peste 50 de organizații pentru protecția animalelor și specialiști vă cer cu disperare ajutorul.

Vă solicităm intervenția urgentă în problema scăpată de sub control, cu impact socio-economic major, pentru care avem toate soluțiile necesare, confirmate de zeci de ani la nivel mondial ca fiind eficiente. 

Cel mai bun prieten al omului, câinele, este o resursă deosebit de importantă pentru societate, care trebuie integrată în terapie și serviciu, și nu să devină obiectul unei afaceri frauduloase și de o cruzime ieșită din comun, sau victime ale actelor de cruzime ale oamenilor care au nevoie de ajutor specializat. 

Problema cânilor se rezolvă prin oprirea înmulțirii, adică prin sterilizare, și nu prin înmulțire, adică prin eutanasiere, și în combinație cu educarea proprietarilor de câini. Există o singură soluție care a funcționat în toate țările pentru care problema câinilor este demult istorie: sterilizarea masivă gratuită și deținerea responsabilă.

Dacă nu subvenționăm sterilizarea câinilor cu și fără stăpân, și dacă nu implementăm campanii naționale de responsabilizare, nu există posibilitatea ca această problemă să se amelioreze, ci doar certitudinea că va crește exponențial – cifrele, statisticile și mai ales experiența țării noastre arată acest lucru. 

Facem un apel disperat la Dvs.: schimbați legea și educați societatea! Doar astfel puteți protejaoamenii și animalele de viitoarele tragedii care se vor întâmpla. Doar astfel puteți preveni fraudele și infracțiunile care sunt facilitate de situația actuală și doar astfel puteți arăta societății că prioritatea Dvs. este siguranța, creșterea calității vieții și cheltuirea eficientă a banului public.

  • Faceți urgent un apel public de oprire a violenței împotriva câinilor! Oamenii trebuie să-și reamintească faptul că cel mai bun prieten al omului este aici să-l ajute prin capabilitățile sale extraordinare, că oamenii sunt responsabili pentru viața câinilor, dar și că există o lege care prevede pedepsirea cruzimii împotriva animalelor.
  • Cereți urgent modificarea OUG 155/2001 prin subvenționarea sterilizării și microcipării gratuite pentru câinii cu și fără stăpân. Câinii cu stăpân sunt sursa problemei de pe străzi și cât timp cât nu îi includem în managementul populației, ei vor asigura fluxul de câini de pe străzi. Este ieftin, eficient și etic. Doar 15% sunt sterilizați din cei înregistrați în RECS, majoritatea câinilor din România nefiind luați în evidență în acest registru.
  • Facilitați implementarea campaniilor de deținere responsabilă la nivel național, permanent, și desemnați toate structurile MAI și ANSVSA să poată aplica controale, amenzi și sancțiuni permanent, în baza legilor deja existente pentru deținere responsabilă. Implementarea acestora este urgentă.

750 de milioane de euro s-au cheltuit oficial pe gestionarea câinilor prin eutanasiere în ultimii 20 de ani, iar problema este mai accentuată ca niciodată. Plătim 200-1200 lei per câine ucis, de 20 de ani. Expertiza specialiștilor în domeniu este ignorată în totalitate, deciziile luate în acest domeniu nu au niciun fundament științific, etic, practic sau empiric, ci din contra: revenim întocmai la măsurile care ne-au adus aici. 

Prin continuarea acestor practici, autoritățile vor confirma că nu sunt interesate de rezolvarea problemei și bunăstarea populației. Managementul populațiilor de animale sunt combinații de măsuri adaptate la dinamica locală, iar noi avem deja experiența a 20 de ani de gestionare exclusiv prin eutanasiere, fără nici măcar o altă măsură. Este imposibil ca eutanasierea să țină pasul cu ritmul de înmulțire al câinilor. Știați că 20% dintre câinii eutnasiați în 2020 sunt eutanasiați de acceeași entitate? 

De 20 de ani, specialiștii propun soluțiile universal valabile în permanență. Ultima dată când a fost respins proiectul de lege care prevedea subvenționarea sterilizării și a educației a fost în luna decembrie a anului trecut, timp în care în Parlament se iniția un nou proiect de lege care vrea să readucă hingherii privați, care au ca scop profitul și nu stoparea înmulțirii câinilor, și pentru care avem precedente oficiale deosebit de grave: https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a-face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html

Sunt două săptămâni de la ultima tragedie și nicio soluție sistemică nu a fost luată, nicio concluzie nu a fost trasă după 20 de ani de management defectuos.  Câinele, cel mai bun prieten al omului, a fost demonizat și redus la un monstru, iar consecințele sunt deosebit de grave.

Faptele de cruzime asupra animalelor au explodat într-un ritm amețitor, în urma ultimei tragedii în care au fost implicați oameni și câini, deși toate semnele arată că în atac ar fi fost implicați câini cu stăpân. Toți acești oameni care chinuie animale nevinovate în cele mai barbare moduri umblă liberi în societate, sunt mulți și sunt printre noi, iar știința ne arată că în majoritatea cazurilor, ei recidivează asupra oamenilor și a altor tipuri de infracționalițăți și au mare nevoie de ajutor și reabilitare. Vă cerem sprijinul. 

Impactul cruzimii asupra animalelor este devastator pentru copii și societate. În ultimele două săptămâni, avem doar oficial zeci de cazuri de câini legați și bătuți cu toporul, jupuiți, înjunghiați, zdrobiți, folosiți ca momeală pentru câini cu potențial agresiv, aruncați în fântâni sau îngropați de vii, atașăm doar câteva poze din ultima săptămână. 

În paralel, deși există ipoteza atacului câinilor cu stăpân, deși chiar și în tragedia din 2013 au fost implicați tot câini cu stăpân, observăm că nici măcar o campanie de responsabilizare pentru aceștia nu a fost implementată în toți acești ani, în schimb s-au ucis peste 1 milion de câini fără stăpân. Majoritatea au fost uciși în moduri greu de imaginat, cu furca, lopata, otravă. Tot în paralel, vă confirmăm că ONG-urile sunt blocate în multe cazuri când fac campanii de sterilizare și responsabilizare.

Opriți acest cerc vicios. Suntem o capitală europeană cu o reputație profund sângeroasă. Metoda gestionării prin eutanasiere este interzisă în majoritatea țărilor europene, pentru că este matematic ineficientă, iar OMS arată din 1988 că este”scumpă, ineficientă și neetică.”

40 000 de cetățeni au semnat deja petiția pentru schimbarea legii și responsabilizarea proprietarilor.

Vă rugăm să facem un pas înainte pe scara civilizației și să formăm rapid un grup de lucru prin care să rezolvăm, în ultimul ceas, problema oamenilor și a celui mai bun prieten al omului, îi datorăm asta pentru tot binele și toate serviciile pe care le aduce societății, atunci când îi este oferită ocazia. Vă rugăm să ne permiteți să ne facem datoria și să ne ocupăm de problemele pentu care există protecția animalelor, precum cruzimea cu impact profund în societate și traficul ilegal care mutilează generații întregi de câini. 

Vă rugăm să respectați dreptul constituțional al comunității iubitorilor de animale la o viață decentă și sănătate, drepturi care ne sunt negate deja de 20 de ani, prin prisma tragediilor la care suntem expuși și obligați să acționăm în absolut fiecare zi.

Vă mulțumim și așteptăm răspunsul dvs. 

Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI
Asociația CASA LUI PATROCLE
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX 
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu

Asociatia Agent Green

Asociatia Help Labus

Asociatia Free Life Satu Mare 
Asociatia Sufletel Targoviste 
Asociatia Save The Dogs and Other Animals 
Asociatia Green Cats 
Asociatia Help Labus 
Asociatia Free Life Satu Mare 
Asociatia Animal Society 
Fundatia Adapostul Speranta 
Asociatia Arca lui Noe

Asociatia A Doua Sansa Valcea

Asociatia Sprijin pentru Animale

Asociatia Multicare

Asociatia Negrilica

Asociatia Happy Tails

Asociatia Saved by the Vet Solca

Asociatia Save&Smile Mureş

Asociatia Luptând Salvam O Viata

Asociatia Chance-C.A.R.E.S.


Specialiști etologie: 
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. 

Coaliția ONG:  Cerem poziția ANSVSA, concluzii și soluții pentru managementul câinilor cu și fără stăpân, consiliere externă

 FOTO ADAPOST
BUCUREȘTI, 26 Ianuarie. Cerem poziția ANSVSA, concluzii și soluții pentru managementul câinilor cu și fără stăpân
 

Propunem consiliere externă pentru implementarea celor mai bune soluții 
 

 
Coaliția formată din 50 de organizații și specialiști cere ANSVSA, autoritatea  finală responsabilă de managementul populației de câini cu și fără stăpân, să comunice o poziție publică necesară în contextul celor două tragedii din ultima săptămână, în care au fost implicați oameni și aparent, câini cu și fără stăpân. 
 
Întrucât ANSVSA este responsabilă pentru ambele categorii de câini, înaintăm următoarele documente și întrebări. Întrucât dețineți toate resursele și autoritatea, iar organizațiile expertiza din teren, ne dorim să colaborăm în beneficiul societății,  obiectivul tuturor fiind același – fără câini pe stradă și fără accidente. 
         

– Cum intenționați pe termen scurt, mediu și lung pentru sa contributi la prevenire unor astfel de tragedii cu impact major asupra societății?      

– Care sunt concluziile metodei actuale de management al populației canine după 20 de ani? În cazul în care nu plănuiți să folosim urgent metoda sterilizării masive gratuite și a deținerii responsabile, considerând soluțiile integrate propuse de cazări alternative, vă rugăm să argumentați această decizie.   
   
– Considerați că este urgentă și aveți în plan implementarea unor campanii de comunicare de mesaje de interes național a legilor deja în vigoare, pe toate canalele fizice și online, privind deținerea responsabilă de câini, pentru a preveni înmulțirea, accidentele și actele de cruzime, având în vedere situația curentă dar și raportul RECS care arată că doar 15% dintre câinii înregistrați sunt sterilizați, în condițiile în care cei mai mulți câini din România nu sunt înregistrați? 

Câinii sunt o resursă pentru societate, care trebuie integrată in terapie, serviciu, suport emoțional și alte tipuri de activități care cresc calitatea vieții oamenilor și animalelor. 
 
Ne arătăm susținerea pentru schimbările pozitive din cadrul ASPA din ultimii ani, când aceasta a intrat în legalitate, a contribuit semnificativ în problemele comunității și a început să-și desfășoare activitatea într-un mod etic și aliniat cu legislația în vigoare și standarde în domeniu. Capacitățile adăposturilor nu trebuie crescute într-o tară europeană care dorește să rezolve problema pe termen lung, trebuie crescută capacitatea de a înțelegere a problemei de fond și intervenția integrată. În Capitală sunt suficiente adăposturi și prinzători, dat fiind faptul că problema câinilor fără stăpân este exclusiv prezentă în zonele de periferie și necesită abordare strategică. 

Considerăm că tragedia este o responsabilitate comună a întregului sistem. Cel mai important este acum să prevenim viitoare accidente la nivel național, nu doar local, printr-un mod de management al câinilor integrat, uman și responsabil. 
 
Poziția noastră este că legile gestionării câinilor trebuie modificate  cât mai urgent astfel încât să prevadă sterilizare și microcipare gratuite, iar legile deținerii de câini trebuie aplicate în toată țara în permanență, în paralel cu educația deținătorilor. 

Cele două nu pot funcționa separat și nici daca sunt îndeplinite parțial, însă pot aduce rezultate rapide în mod etic, într-un timp scurt, pe lângă multe alte beneficii pentru societate. 
 
Vă propunem de asemenea să apelăm la consiliere externă de la specialiști din cadrul grupurilor oficiale la nivel european Intergroup  și Eurogroup for Animals, precum și la specialiști din Olanda, prima țară din Europa care a rezolvat problema câinilor, și Germania, o țară care contribuit mult la reducerea problemei câinilor fără stăpân din România. 
 
Cu siguranță, putem împreună să concepem un plan de urgență și o strategie care să rezolve această problemă care aduce atât de multă durere în România, atât pentru oameni, cât și pentru animale. 

Calitatea vieții oamenilor și bunăstarea animală sunt strâns legate, avem toate resursele să ajungem aici și același obiectiv comun, sa coexistăm civilizat. 
 
Permiteți-ne să ne ocupăm de problemele adevarate din protecția animalelor, precum cruzimea cu ecou profund în societate sau comerțul ilegal care mutilează generații întregi de câini.

 
Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI
Asociația CASA LUI PATROCLE
Asociația Kola Kariola
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociatia Free and Give 
Asociatia pentru Combaterea Abuzurilor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu
Asociatia Agent Green
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Sufletel Targoviste 
Asociatia Save The Dogs and Other Animals
Asociatia Green Cats
Asociatia Help Labus
Asociatia Free Life Satu Mare
Asociatia Animal Society
Fundatia Adapostul Speranta
Asociatia Animal Life Sibiu
Asociatia Sache
Asociatia TNR
Asociatia Arca lui NOE
Asociatia A Doua Sansa Bucuresti
Asociatia A Doua Sansa Valcea
 
Specialiști etologie: 
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. 

RAPORT RECS
MANAGEMENTUL POPULATIEI
RAPORT ARPAC
SOLUȚII INTEGRATE
STUDIU ICAM
STUDIU CAZ ODESA

Coaliția Protecția Animalelor ONG prezintă condoleanțe fam. Oroș și cere iar autorităților schimbarea urgentă a metodei de gestionare a câinilor  

logo
de-ce-eutanasiere Comunicat de presă Coaliția ONG Protecția Animalelor
 

BUCUREȘTI, 22.01. Coaliția Protecția Animalelor ONG prezintă condoleanțe fam. Oroș și cere iar autorităților schimbarea urgentă a metodei de gestionare a câinilor 
 

Organizațiile pentru protecția animalelor regretă profund tragedia petrecută ieri în mun. București, în urma căreia o femeie și-a pierdut viața din cauza unei probleme întreținută cu bună știință de autorități de cel puțin 30 ani, în ciuda recomandărilor la nivel mondial și ale organizațiilor locale care gestionează realitatea din teren. Schimbarea metodei de gestionare a câinilor fără stăpân în sterilizare masivă, gratuită și deținere responsabilăsunt singurele metode dovedite eficiente la nivel mondial, OMS arătând încă din anii 1988 că eutanasierea este ineficientă și costisitare, cu un impact masiv asupra societății. 
 
Efectele colaterale pe care le face această metodă care implică cruzimi deosebite, dar și ilegală conform normelor de aplicare a legii protecției animaleor, se răsfrâng nu numai asupra animalelor, ci și asupra societății civile, culminând cu astfel de tragedii. Ura și profitul pe urma animalelor ucid oameni. Ana Oroș era mama unui băiețel și o iubitoare de animale și natura. Moartea cumplita de care a avut parte ne îndurerează profund, aceasta putând fi evitată. Punem la dispoziție inclusiv documentul care arată că anul trecut a fost semnalată prezeța câinilor periculoși în zonă către Primăria sectorului 6.
 
Constant, de minim 30 de organizațiile sterilizează și cer, cu toate argumentele de ordin social, economic și rațional, implementarea la nivel național a strategiei de sterilzare masivă și deținere responsabilă. Doar 15% din câinii înregistrați în România sunt sterilizați, majoritatea câinilor nefiind luați în evidența Registrului RECS. 
 
La sfârșitul anului trecut, proiectul de lege care cerea eutanasiere masivă gratuită și deținere responsabilă a fost iar respins, în timp ce în Parlament revenea o nouă formă a unui vechi proiect dedicat SRL-urilor cu hingheri privați și scop declarat economic.

Avem precedent recent cu ce înseamnă acest lucru, totuși atât ANSVSA cât si Parlamentarii optează să înmulțim câinii prin eutanasiere în loc să oprim înmulțirea prin sterilizare masivă gratuită și deținere resposabilă.  

https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a-face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html


ONG-urile sunt împiedicate de primării să organizeze campanii.
 
Legea specială în materie presupune un întreg ansamblu de masuri. Gestionarea înseamnă capturare, logistica, adăposturi la standarde decente și sisteme de cazări alternative, personal calificat, promovare pentru adopție, prevenirea abandonului prin sancționarea proprietarilor care nu înregistrează și nu își sterilizează câinii, sancționarea proprietarilor care își lasa câinii sa circule liberi pe stradă, organizarea de campanii de sterilizare și conștientizare masive pentru a ține pasul cu ritmul rapid de înmulțire al câinilor.
 
Capturarea și eutanasierea nu pot rezolva singure problema, dovada fiind 30 ani de eșec și tragedia care a avut ieri loc în orașul care a ucis peste 30.000 de câini în ultimii ani. Sunt matematic ineficiente,  luând în calcul că 1 câine nesterilizat poate avea 66 000 de urmași în 6 ani în scenariu moderat. 
 
Metoda de gestionare trebuie să cuprindă o serie de măsuri și programe adaptate în funcție de dinamica locală, atașăm documentul propus în repetate rânduri. România a ratificat Convenția Europeană a drepturilor animalelor de companie, odată cu întrarea în UE, și și-a luat angajamentul ca va gestiona câinii fără stăpân printr-o lege care va încuraja sterilizarea masiva și deținerea responsabilă.
 
Actuala legislație a fost concepută fără experți și specialiști în domeniu și omite exact măsurile care dau rezultate eficiente în gestionarea câinilor. Aceasta nu a fost actualizată de 10 ani, timp în care s-au cheltuit 700 000 milioane de euro pentru eutanasiere, cf. datelor FNPA și PETA.
 
Avem convingerea ca activitatea de gestionare a câinilor a fost sabotata în mod intenționat de către autorități, ANSVA fiind principala instituție care trebuie să ceară urgent schimbarea legii și facilitarea creării unui cadru care poate rezolva problema în mod real, obiectivul tuturor fiind comun, în schimb a depus recent un proiect care favorizează SRL-urile de hingeri, al căror precedent periculos ne arată că nu putem reveni în niciun caz la aceste măsuri, ci trebuie să ne concentrăm pe sterilizare și educație. 
 
ASPA nu poate captura câinii de pe proprietățile private, singurii în măsura sa identifice și sa sancționeze sursa acelor câini pe domeniul public erau polițiștii locali din subordinea primăriei sectorului 6. Un denunț penal împotriva Primarului Sectorului 6 și a Șefului Poliției Locale S 6 pentru neglijenta în serviciu, abuz în serviciu și ucidere din culpă va fi depus de către FPAM.
 
 
Cerem autorităților  din nou modificarea urgentă a OUG 155 și parcurgerea materialelor pe care le punem la dispoziție unde vor găsi toate soluțiile și argumentele necesare, și crearea unui grup de lucru de urgență în care să fim incluși pentru a ne pune la dispoziție experiza acumulată în gestionarea câinilor în ultimele zeci de ani. 
 
 
 
Obiectivele programului de management al populației de câini pe care îl propunem sunt:
·          Înlăturarea fenomenului câinilor de pe străzi;
·         Reducerea tragediilor cauzate de câinii liberi pentru oameni și animale;
·         Reducerea cruzimii asupra animalelor care statistic, va lua ulterior forma violenței asupra oamenilor; 
·         Stabilizarea populației de câini prin reducerea abandonului animalelor;
·         Deținerea responsabilă a câinilor;
·         Reducerea riscurilor pentru sănătatea și siguranța publică, inclusiv mușcăturile de câine, accidentele de circulație și bolile zoonotice;
·         Eradicarea rabiei;
·         Prevenirea vătămării oamenilor sau altor animale;
·         Prevenirea comerțului ilegal și a traficului de câini.
·         Îmbunătățirea sănătății și bunăstării populațiilor de câini;
·         Dezvoltarea unei relații pozitive om-animal;
·         Creșterea calității vieții oamenilor și animalelor;
·         Integrarea câinilor în societate pe post de resurse de terapie și serviciu;
·         Responsabilizarea oamenilor și dezvoltarea empatiei, dar și a asocierii dintre cruzimea animalelor și cea asupra oamenilor;
·         Protejarea biodiversității;
·         Reducerea poluării survenită în urma volumului mare și permanent de câini (deșeuri, excremente, incinerare, logistică);
Conform recomandărilor specialiștilor în gestionarea animalelor fără stăpân și conform experienței țărilor care au reușit să rezolve această situație, vă recomandam un program de succes în care sa fie utilizate o combinație a următoarelor măsuri:
 
1. Sterilizarea masivă a câinilor (sursa principală a apariției câinilor fără stăpân sunt câinii nesterilizați si abandonul puilor nedoriți, care devin astfel câini fără stăpân);
2.  Stoparea abandonului câinilor;
3.  Promovarea deținerii responsabile a câinilor;
4.  Microciparea câinilor și responsabilizarea proprietarilor de câini;
5.  Folosirea metodei de capturare – sterilizare – vaccinare – înregistrare cu un mijloc de identificare și întoarcere în teritoriu a câinilor de talie mică, medie și vârstă înaintată, în comunitățile în care această metodă este pretabilă;
6.  Promovarea adopțiilor câinilor aflați în adăposturi, prin promovarea lor în mediul online, târguri de adopții și alte campanii de promovare a adopțiilor și revendicărilor;
7.  Înlesnirea revendicării câinilor pierduți de către proprietari, prin promovarea lor în adăposturi și prin identificarea cu microcip a câinilor de catre propietari;
8.  Stoparea vânzării ilegale de câini;
9.  Informarea și responsabilizarea cetățenilor prin aplicarea prevederilor legale privind sterilizarea, identificarea cu microcipa a câinilor, cât și vaccinarea antirabică a acestora;
10. Educarea populației privitor la bunăstarea animalelor de companie și la interacțiunea pozitiva om-câine;
11. Accesul la îngrjiri medicale și subvenționarea unor operațiuni precum sterilizarea și microciparea pentru categoriile de cetățeni cu resurse limitate;
12. Implicarea autorităților centrale și locale implementarea șî aplicarea metodelor eficiente și umane de management al populațiilor de animale fără stăpân și schimbare gestionarii de la eutanasiere la metodele recomandate, eficiente și umane de gestionare;
 
 
În sprijinul argumentației privind modalitățile eficiente, umane și recomandate de management al câinilor fără stăpân, gasiți în atașament:Solicitarea detaliată privind motivele detaliate privind necesitatea modificării Ordonanței de Urgențănr. 155 din 2001 privind gestionarea câinilor și soluțiile de tranziție –“COALIȚIA ONG – Solicitare modificare OUG 155 din 2001 – SOLUȚII”;Un material cu strategia eficientă de management a populației de câini, realizat în baza informațiilor privind managementul populației de câini din codul de sănătate al animalelor terestre (2022) realizat de Organizația Mondială pentru Sănătatea Animalelor, a celor din ghidul pentru Managementul Responsabil al Populațiilor de Câini și Pisici (2022) realizat de Intergrupul pentru Bunăstarea și Conservarea Animalelor din cadrul Parlamentului European și a celor din ghidul de Management al Populației de Câini prin Metode Umane (2019) realizat de Coaliția Internațională pentru Managementul Animalelor de Companie (ICAM) –  “Managementul populației de câini_Soluții, Obiective și Implementare_2022”;Studiului realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC), privind „Atitudini şi comportamente ale românilor din mediul urban din Romania privind animalele de companie” (2020), conform caruia sentimentele de apropiere si iubire legat de animalul de companie se observa si în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Românii din mediu urban isi iubesc mai mult animalul de companie decât pe fratii / surorile, prieteni, nepoţi si alte rude sau vecini, pozitionand animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi.Raport din registrul de câini cu stăpân (Recs), actualizat la data de 30.03.2022, privind numărul de câini înregistrați în Recs și numărul de câini sterilizați în Recs. Procentul mic de câini sterilizați în Recs, îndica în mod clar că soluția eficientă pentru gestionariea câinilor și prevenirii apariției câinilor fără stăpân pe străzi este sterilizarea, nu eutanasierea.Ghidul realizat la nivelul Intergrupul pentru bunăstarea si conservarea animalelor organizat la nivelul Parlamentul European, in cadrul grupului de lucru pentru animalelor domestice, privitor la managementul populatiei de caini si pisici. Ghidul prezinta abordarile eficient si umane de gestionare a câinilor fără stăpân, abordări la care care facem și noi referire în cadrul acestei solicitari (sterilizare, microcipare, promovare adopții, responsabilizare autoritați locale, responsabilizare proprietari de câini etc);Trei studii de caz provenite din cadrul Intergrupului de bunăstarea si conservare a animalelor, din trei țări europene (Bulgaria, Ucraina și Portugalia), care demonstrează mult mai eficiența sterilizării, microciparii, promovarii adoptiilor ca si modalități principale de gestionare.Câinele este cel mai bun prieten al omului, prin serviciu, sprijin emoțional,  terapie pentru diagnostice precum autism sau pentru copii care mărturisesc abuzuri în tribunale, câinii au capabulități care depășesc orice tehnologie  și sunt o resursă pentru societate, care trebuie integrată și valorificată în mod corect. Tragediile sunt exclusiv consecința violenței împotriva animalelor și a condițiilor lor de viață din România, majoritatea câinilor  fără stăpân fiind timizi, speriați și traumatizați în urma întâlnirilor frecvente cu violența nejustificată. 
 
 Contacte pentru presă:
Alina Florescu, Președinte Asociația TOTO&PUFI
0724341837
 
 
 
 
Semnat:
 
Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI
Asociația CASA LUI PATROCLE
Asociația Kola Kariola
ANIMALS INTERNATIONAL
Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL
Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ
Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ
Asociația Red Panda
Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI
Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI
Asociația YOUTH FOR NEAMȚ
Asociația BE HUMAN
Asociația CARE4ALL
Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR
Asociația SAVE OUR PAWS
Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR
Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX
Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola
Asociația PHOENIX, 
Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ
Asociația PROANIMA
Asociația F.R.E.E.
Asociatia NUCA Animal Welfare
Asociația NOMAD VET
Asociația Prietenii lui Azor
Asociația Sache Vet
Asociația Haplut si Prietenii
Asociatia Cutu Cutu
Specialiști etologie: 
Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic
Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. 
 
 RAPORT RECSMANAGEMENTUL POPULATIEIRAPORT ARPACSOLUȚII INTEGRATESTUDIU ICAMSTUDIU CAZ ODESAAlte studii de caz disponibile la cerere

Coaliția ONG Protecția Animalelor: Solicitare privind modificarea Ordonanței de Urgența nr. 155 din 2001 și înlocuirea eutanasierii cu modalitățile umane, eficiente și recomandate de management al populației de animale fără stapan, cu referire la proiectele de lege L469 și L511 din 2022

Solicitare privind modificarea și actualizarea Ordonanței de Urgență nr. 155 din 2001 privind gestionarea câinilor fără stăpân și înlocuirea eutanasierii câinilor cu modalitățile umane, eficiente și recomandate de management al populației de animale fără stăpân, cu referire la proiectele de modificare legislative cu nr. L469/2022 și L511/2022.

Prin intermediul acestei solicitări, ne manifestăm susținerea privind necesitatea modificării necesitatea modificării urgente a legislației de gestionare câinilor fără stăpân și înlocuirea eutanasierii cu metodele dovedite eficiente, mai economice și umane de management al populației de câini fără stăpân, precum sterilizare, microcipare, promovarea adoptiilor, deținerea responsabilă și în condiții de legalitate a câinilor și alte modalități eficiente menționate în acest masaj și detaliate în documentele atașate. De asemenea, vă rugăm găsiți în atașamentul COALITIA ONG-SOLICITARE-SOLUTIE- CAINELE, RESURSA PENTRU SOCIETATE soluția integrată pe care o propunem pentru această tranziție. 

Preocuparea pentru bunăstarea animalelor de companie este una foarte ridicată în țările europene, unde 74% din respondenții Eurobarometrului (2016) consideră că animalele de companie necesită o mai mare protecție. Modul în care sunt gestionate animalele fără stăpân are un impact uriaș asupra percepției generale asupra bunăstării animalelor, iar în România, are un impact negativ major asupra societății.

Soluția consacrată la nivel internațional este: Sterilizarea în masă a câinilor cu și fără proprietar. Noi avem experiența în managementul animalelor fără stăpân și împreuna cu dumneavoastră putem să construim un model de bune practici, eficient și cu respect pentru viața acestor ființe. Vă propunem să nu mai facem compromisuri cu cel mai bun prieten al omului, ci să ne bucurăm de tot ce are mai bun de oferit, având în vedere faptul că majoritatea câinilor fără stăpân sunt blânzi și sănătoși și nu exista nicio scuză pentru ca ei sa fie uciși.

Costurile uriașe suportate anual de catre primării din cauza modalității actuale de gestionare a câinilor fără stapân sunt întreținute de metoda actuală folosită și vor continua și vor crește, în loc să fie oprite printr-o acțiune de amploare, strategică, fundamentată. Primariile au ajuns să achite hingherilor privați sume care pot ajunge să fie între 750 și 1.000 de lei pentru capturarea unui câine. Aceste sume din bani publici sunt cheltuite în fiecare an de an către primării, pentru că în locul acelor câini apar în scurt alti câini abandonați, câinii inmultindu-se de două ori pe an, cu o medie de 6-8 pui. Costurile cu adăposturile sunt uriașe și nu reflectă calitatea proastă a vieții animalelor din acestea. Anul viitor se împlinesc 10 ani de când România a optat din nou pentru eutanasierea în masă a câinilor fără stăpân, iar măsura nu a rezolvat problema și în plus a afectat reputația țării noastre.

Urgența și importanța modificarii legislatiei privind gestionarea câinilor fără stăpân este confirmată și de inițierea în lunia iunie 2022 a doua proiecte de modificare legislativă pe aceasta temă, inițiate de deputați care înteleg ce înseamnă preucuparea și compasiunea pentru viața acestor animale de companie. Aceste proiecte legislative vin ca și raspuns la impactul negativ major provocat în cadrul societații noastre de modalitea ineficientă și inumana în care gestionarea animalelor f fără stăpân a fost realizat în ultimii ani.

În acest moment sunt înregistrate dezbaterii în Camera Deputătilor două proiecte de lege privind modificarea Ordonanței de Urgență nr. 155 din 2001, privind gestionarea câinilor fără stăpân, care își propun să scadă numărulul de câini pe străzi și să a reducă cheltuielile uriașe pe care autoritățile locale le au de zece ani încoace cu gestionarea câinilor fără stăpân dupa cum urmează:

ü  Proiectul de lege cu nr. L511/2022 care își propune eliminarea uciderii câinilor blânzi din adăposturi, sterilizarea și microciparea câinilor după intrarea lor în adăposturi și promovarea lor în mediul online în vederea creșterea numarului de câini adoptați și revendicați, câini care în loc sa fie eutanasiați se vor putea bucura astfel de posibilitatea de fi recuperați de către stăpâni sau de a avea stăpâni;

ü  Proiectul de lege cu nr. L469/2022 care își propune creșterea șanselor de adopție a câinilor aflați în adăposturi prin prelungirea perioadei în care aceștia pot fi adoptați sau revendicați și scăderea numarului de câini abandonați de către cetățeni;

Am atașat amendamentele esențiale pentru îmbunătățirea acestor proiecte legislative.

Obiectivele noastre, ale asociațiilor care susțin acest demers, sunt următoarele:

  • Implementarea metodelor recomandate din domeniul managementului populației de câini fără stăpân, în vedere scăderii numarului de câini de pe străzi prin modalități etice și eficiente, conform planului atașat;
  • Reducerea la minim a înmulțirii necontrolate, a abandonului câinilor pe străzi și creșterea șansele șansele de adopție a acestor câini;
  • Scăderea costurilor foarte mari pe care unitățile administrativ-teritoriale le platesc anual pentru gestionare câinilor fără stăpân printr-o gestionare care abordează cauzele situației actuale;
  • Implementarea modelelor de bune practici care și-au dovedit eficiența la nivelul Uniunii Europene și în lume;
  • Alinierea României la direcția generală a Uniunii Europene în ceea ce privește preocuparea pentru viața animalelor și bunăstarea animalelor;

Ultima modificare a legislativă importantă pe aceasta ordonanță de urgență a avut loc acum aproape zece ani, aspect care face imperativ actualizarea acesteia în concordanță cu tendințele actuale, cu evoluția noilor tehnologii, cu modalitățile de comunicare și de promovare în mediul online, și cu modalitățile dovedite a fi eficiente în gestionarea câinilor fără stăpân.

Deoarece prin sterilizare se va adresa în mod proactiv cauza principala a aparitiei câinilor nedoriți și abandonați pe străzi, și anume câinii nesterilizați si fără microcip, se vor reduce cheltuielile anuale ale primăriilor cu gestionarea câinilor fără stăpân.

Conform recomandărilor specialiștilor în gestionarea animalelor fără stăpân și conform experienței țărilor care au reușit să rezolve această situație, obiectivele aspectele cheie ale gestionării situației câinilor sunt: 

·         sterilizarea masivă a câinilor cu stăpân și fără stăpân (sursa principală a apariției câinilor fără stăpân sunt câinii nesterilizați si apariția sau abandonul puilor nedoriți, care devin astfel câini fără stăpân);

·         stoparea abandonului puilor nedoriți rezultați din câinii nesterilizați;

·         microciparea câinilor și responsabilizarea proprietarilor de câini (astfel proprietarii nu își vor mai lasă liberi câinii pe domeniul public cum se întamplă în acest moment);

·         promovarea adopțiilor câinilor aflați în adăposturi, prin promovarea lor în mediul online, târguri de adopții și alte campanii de promovare a adopției și revendicării;

·         înlesnirea revendicării câinilor pierduți de către proprietari, prin promovarea lor și prin identificarea cu microcip a câinilor;

·         responsabilizarea cetățenilor prin aplicarea prevederilor legale privind sterilizarea, identificarea cu microcipa a câinilor, cât și vaccinarea antirabică a acestora;

·         implementare metodelor etice șî de gestionare, care demonstreaza preocupare pentru viața animalelor;

·         stoparea vânzării ilegale de câini;

·         implicarea autoritătior locale în implementarre modalităților recomandate de gestionare;

·         reducerea cheltuielile pe care autoritatile locale si centrale le au anual cu gestionarea câinilor fără stăpân.

Toate abordările menționate mai devreme sunt demonstrate a fi mult mai eficiente, deoarece adresează în mod proactiv cauzele principale ale situației actuale din România, mergând la sursa reala a problemei, la numarul foarte mare de câini nesterilizați și neînregistrați (fapt ce cauzează abandonul masiv al câinilor), cât și la faptul că mulți câini nu sunt promovați pentru adopție în mediul online sau la târguri de adopții, și în loc sa aiba sansa sa fie adoptați ajung sa fie uciși în adăposturi.

În sprijinul argumentației privind modalitățile eficiente, umane și recomandate de management al câinilor fără stăpân, gasiți în atașament:

  1. Solicitarea detaliată privind motivele detaliate privind necesitatea modificării Ordonanței de Urgența nr. 155 din 2001 privind gestionarea câinilor;
  2. Amendamentele la cele doua proiecte de modificare legislativă derulate în acest moment;
  3. Studiului realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC), privind „Atitudini şi comportamente ale românilor din mediul urban din Romania privind animalele de companie” (august 2020), conform caruia sentimentele de apropiere si iubire legat de animalul de companie se observa si în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Românii din mediu urban isi iubesc mai mult animalul de companie decât pe fratii / surorile, prieteni, nepoţi si alte rude sau vecini, pozitionand animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi.
  4. Raport din registrul de câini cu stăpân (Recs), actualizat la data de 30.03.2022, privind numărul de câini înregistrați în Recs și numărul de câini sterilizați în Recs. Procentul mic de câini sterilizați în Recs, îndica în mod clar că soluția eficientă pentru gestionariea câinilor și prevenirii apariției câinilor fără stăpân pe străzi este sterilizarea, nu eutanasierea.
  5. Studiul Situația câinilor fără stăpân realizat de Fredrich Ebert Stiftung, privind recomandările de gestionare a populației de animale fără stăpân;
  6. Ghidul realizat la nivelul Intergrupul pentru bunăstarea si conservarea animalelor organizat la nivelul Parlamentul European, in cadrul grupului de lucru pentru animalelor domestice, privitor la managementul populatiei de caini si pisici. Ghidul prezinta abordarile eficient si umane de gestionare a câinilor fără stăpân, abordări la care care facem și noi referire în cadrul acestei solicitari (sterilizare, microcipare, promovare adopții, responsabilizare autoritați locale, responsabilizare proprietari de câini etc);
  7. Am am atașat și trei studii de caz provenite din cadrul Intergrupului de bunăstarea si conservare a animalelor, din trei țări europene (Bulgaria, Ucraina și Portugalia), care demonstrează mult mai eficiența sterilizării, microciparii, promovarii adoptiilor etc ca si modalități principale de gestionare.

Câinele este cel mai bun prieten al omului si un adevărat sprijin emoțional pentru oameni în numeroase momente ale vieții. Haideți să-l valorificăm și să îl tratăm ca atare. 

Este momentul schimbării pe care numeroasa comunitate a iubitorilor de animale și-o dorește în România. Prin metode umane și eficiente, bazate pe sterilizare, microcipare, adopții, pe deținerea în condiții de legalitate a câinilor vom reuși sa reducem numărul de câini fără stăpân.

Avem nevoie de susținere pentru a fi modificată și îmbunătățită legea de gestionare a acestor animale atât de iubite în România și pentru a transforma împreuna România într-un etalon la nivelul Uniunii Europene din perspectiva gestionarii și bunăstării animalelor.

De asemenea, ne-ar bucura să avem un răspuns din partea dvs la această solicitare, și vă solicităm o discuție și un grup de lucru, pentru a discuta despre beneficiile acestui model de management eficient și uman al populației de animale fără stăpân și cum îl putem implementa cât mai rapid.

Vă mulțumim și așteptăm răspunsul dumneavoastră.

Semnat:

Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI,  Asociația CASA LUI PATROCLE, Asociația Kola Kariola, ANIMALS INTERNATIONAL, Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL, Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ, Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ, Asociația Red Panda, Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI, Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI,Asociația YOUTH FOR NEAMȚ, Asociația BE HUMAN, Asociația CARE4ALL, Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR, Asociația SAVE OUR PAWS, Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR, Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX, Asociația Pentru Protecția Animalelor Kola Kariola, Asociația PHOENIX, Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ, Asociația PROANIMA, Asociația F.R.E.E., Asociatia NUCA Animal Welfare, Asociația NOMAD VET, Asociația Prietenii lui Azor, Asociația Sache Vet, Asociația Etică și Viitor, Specialiști etologie: Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic. Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. 

(A) Principiile de management al populațiilor animalelor domestice;

1.         Managementul populației trebuie făcut într-un mod uman, maximizând beneficiile animalului implicat și reducând vătămarea sa. Nu poate fi considerată umană nicio metodă care implică metode de ucidere agresive sau care se bazează exclusiv pe ucidere. Sistemele care funcționează astfel adresează doar animalele prezente pe stradă în acel moment, fără să ia în calcul sursa acestora sau pe cele a căror apariție o pot preveni. Managementul populației canine se bazează exclusiv pe eutanasiere, deși se dovedește ineficientă de zeci de ani. Eutanasierea nu va ține niciodată ritmul cu înmulțirea câinilor, fiind interzisă în mai multe țări precum Germania, dovedindu-se matematic ineficientă. 

2.         Managementul populației trebuie adaptat în funcție de dinamica locală. Tehnicile pot varia funcție de comunitate.  De exemplu, modalitatea Capturare – Sterilizare – Retunare a unei populații de câini specifice, recunoscute și acceptată de către o comunitate locală este o metoda eficientă și acceptată de către unele comunități locale.

Întrucât în fiecare județ din țară există minim un ONG activ care cunoaște situația din teren, managementul populației și al intervenției se va face adaptat în funcție de cele mai mari probleme din fiecare zonă. 

3.         Managementul populației este un sistem permanent care trebuie susținut în timp. Dacă perioada de tranziție va necesita o concentrare mai mare pe anumite activități, pe termen lung aceasta va fi redusă permanent, dacă se va crea un sistem care include și se bazează inclusiv pe deținerea responsabilă de animale și educație, adică prin eliminarea factorilor care conduc la problemele asociate populațiilor de câini. Astfel, costurile scad în timp ce proiectul trece la diferite stadii. În plus, intervenția este 

4.         Pentru un bun rezultat, proiectul trebuie monitorizat și evaluat, pentru a se adapta în funcție de necesități sau de alți factori care pot interveni, precum perioada de împerechere a câinilor. 

5.         Managementul populației trebuie să ia în calcul cauza, și nu efectul. Tratarea efectului, adică managementul bazat doar pe capturare și eutanasiere, este ineficientă și nu poate ține pasul cu ritmul de înmulțire al câinilor. Formează un sistem care nu se va opri niciodată. Trebuie adresate cauzele principale, adică nesterilizarea și abandonul. 

6.         Rolul oamenilor este esențial în managementul populației de câini. Deținerea neresponsabilă de animale, lipsa controlului reproducerii și a identificării animalului sunt aspecte importante care trebuie incluse în strategie, pentru un bun rezultat.

B) Campanie de sterilizare națională

Campania de sterilizare națională reprezintă un efort comun care trebuie făcut printr-o mobilizare sistemică, masivă, pe termen scurt mediu, întrucât suntem condiționați de perioadele de înmulțire a câinilor. Câinii se înmulțesc de 2 ori pe an și dau naștere în medie la 6-8 pui, ceea ce poate conduce la nașterea a sute sau chiar mii de pui în perioade scurte de timp. Câinii nesterilizați reprezintă sursa principala a apariției câinilor pe străzi, mulți dintre aceștia fiind pui nedoriți abandonați.

Pasul 1Formarea unui grup de coordonare și  de lucru din care fac parte membri ai societății civile care au experiență dovedită în campanii de sterilizare. Se va stabili o echipă per județ care coordonează activitățile de prindere, sterilizare și în funcție de caz, returnare sau plasare, și va asigura implementarea campaniei de educație. 

De asemenea, se vor stabili sarcinile și autoritățile implicate, dar și reconfigurarea activităților oamenilor implicați deja în sistem. 

Echipa  de coordonare națională stabilește în detaliu fluxul de lucru și procedurile care vor fi urmate pe tot parcursul proiectului de către fiecare UAT, atât din punct de vedere logistic, cât și medical. 

Medicii implicați în campanie trebuie să nu aibă istoric negativ dovedit în tratarea animalelor și experiență în activitatea de sterilizare. 

În final, se construiesc echipele extinse de intervenție obișnuită (capturare, manipulare, transport), în urma unor traininguri, și în paralel, echipele pentru situații urgente, care implică animale greu de prins care necesită tranchilizare, precum câinii din păduri, câmpuri sau cei sălbăticiți. 

Totodată, se stabilește modalitatea prin care statul susține sterilizarea gratuită pentru cetățeni, care poate fi făcută pe baza de voucher, de exemplu. Acestea pot fi oferite anumitor categorii de oameni, restul fiind pasibili de amendă dacă nu susțin efortul comun de rezolvarea a problemei câinilor și nu sunt proprietari responsabili care respectă legea.  

Nu în ultimul rând, se stabilește metoda de identificare a câinilor sterilizați, de exemplu prin tatuaj sau crotaliu, și procedurile rămase.

Pasul 2: Întreaga populație trebuie informată despre demersul statului, pe toate canalele, permanent, pentru a susține proiectul cu informații și implicare, dar și pentru a ridica din obstacolele care vor apărea pe parcurs. În același timp, aici începe deja acțiunea de educare a populației, care înțelege magnitudinea acțiunii, află legile în vigoare. 

Se va face o platforma online unde primim informații detaliate din teren și cereri de voluntariat. 

În paralel, pentru a susține întregul demers, se vor desfășura campanii de informare despre obligativitatea sterilizării și amenzile aferente, în timp ce se vor desfășura controale amănunțite și se vor aplica amenzi. Educarea oamenilor care dețin câini este crucială, ei fiind sursa problemei de pe străzi. 

Pasul 3: Pregătirea spațiilor de sterilizare și cazare se va face conform procedurilor și vor fi organizate spații și clinici mobile în fiecare UAT.

Strategia de intervenție va fi stabilită în funcție de incidente și situații din teren, prioritate având zonele în care situația este de sub control, se petrec fapte multe de violență și se cunosc precedente de abandon.

Strategia de urgență pentru cazuri extreme/greu accesibile se stabilește și se tratează separat. 

Pasul 4: Debutul campaniei trebuie să fie comun, în întreaga țară și să urmeze cu strictețe procedurile de la Pasul 1. 

Pentru că este important să ne desfășurăm activitatea cât mai rapid, condensat și simultan, astfel încât pe parcursul campaniei, cât mai multe femele să fie sterilizate înainte de a da naștere unor noi runde de pui care la rândul lor vor face alți pui în același an, solicităm, în măsura disponibilității, susținerea și implicarea Ministerului de Afaceri Interne, prin mobilizarea regulată a unor structuri precum armata sau jandarmeria, care pot ajuta la capturare, manipulare și transport sau la alte activități necesare.

După sterilizare, categoriile de câini care pot fi returnați fără probleme în teritoriu, stabiliți în procedurile de la Pasul 1 (de exemplu, câini bătrâni, câini de talie mică, câini cu dizabilități care se pot descurca singuri, câini prietenoși sau câini care sunt efectiv doriți înapoi în teritoriu, aspect care se va stabili în Pasul 2, în etapa de informare și cooperarea a populației), vor fi returnați, iar restul câinilor vor fi cazați în unități temporare, respectând toate procedurile medicale stabilite atât imediat după sterilizare, cât și pe parcursul șederii. 

Practic, propunem capturarea tuturor câinilor și după caz, plasarea sau eliberarea lor, investind bugetul existent într-o rețea care funcționează logic și organizat, în timp ce aducem bani la bugetul public în loc să îl folosim în continuare greșit. 

C) Programul National Rețeaua Foster

Rețeaua Foster este soluția pe care poate fi implementată nivel național și presupune cazare temporară pentru câini, în regim plătit sau voluntar, la persoane fizice și juridice; apoi, programul presupune integrarea câinilor în societate, plasare lor spre adoptie sua pe post de resurse de terapie și serviciu.

Avantajul câinilor este că nu au nevoie de condiții speciale de trai, ci se pot adapta foarte ușor fie în case, fie în curți, fie în locuri improvizate temporar. 

În plus, câinii rata de adopție pentru câinii care beneficiază de foster este cu 60% mai mare față de cei care nu ajung să fie găzduiți temporar. Ei devin mai sociabili, învață conviețuirea și sunt mult mai ușor de adoptat, de multe ori fiind adoptați chiar de  către cei de care au fost găzduiți. 

În același timp, programul are ca scop integrarea acestor câini în societate, drept resurse de terapie și serviciu, și educarea societății despre beneficiile cuantificabile pe care câinii le aduc în viața oamenilor. Practic, oamenii vor pregăti câinii pentru a deveni câini de suport emoțional, iar exemplarele care vor dovedi abilități de terapie și serviciu, vor fi pregătite corespunzător.

Printr-o campanie de sterilizare masivă, eliminăm nevoia pe termen lung de a construi noi adăposturi, acestea fiind foarte costisitoare, ineficiente, greu de gestionat și inutile, dacă soluția este implementată cu strictețe la nivel național. 

Urmând modelul programului 50-50 pentru Ucraina, prin care se poate remunera implicarea oamenilor și avea un minim de control sau informații despre oamenii care urmează să primească animale în grijă, implementăm programul REȚEAUA FOSTER. 

După o comunicare coerentă, strategică și integrată pe toate canalele, se va lansa o platformă dedicată unde oamenii se pot înscrie pentru a face parte din soluție. Fiecare participant va primi un ghid de bune practici, dresaj și minimă informație despre terapie cu câini.

În cazul instituțiilor publice și al persoanelor juridice – se vor aborda la nivel central  și local, iar proiectul se va implementa în funcție de disponibilitățile fiecărui spațiu pus la dispoziție. 

Numărul de câini găzduiți per unitate se va stabili de la caz la caz, în funcție de posibilități și condiții.

De asemenea, vom avea o procedură care prevede clar majoritatea situațiilor suspicioase care pot apărea și cum vor fi gestionate – de exemplu, persoane care iau câini în foster care dispar, apoi solicită să ia alte animale. Este foarte important să prevenim apariția situațiilor periculoase sau a celor în care câinii continuă să fie doar o sursă de venit pentru persoane.  

Vom impune în proceduri și condițiile de bunăstare animală și obligațiile pe care și le asumă cei implicați în program, precum plimbarea zilnică, lipsa violenței, asigurarea unei calități bune a vieții. 

Asistența medicală va fi asigurată tot în regim de voucher sau în parteneriat cu cabinetele locale sau medicii implicați în campanie. 

În cazul persoanelor juridice și al instituțiilor publice, sau a situațiilor în care câinii vor fi cazați temporar dar vor locui singuri, se vor stabili echipe locale care gestionează hrana, curățenia, plimbările câinilor și alte eventuale nevoi, în funcție de proximitate. 

Se încheie un contract cu fiecare persoană prin care aceasta se obligă să ofere grija necesară câinelui, să-l trateze adecvat și să coopereze pe tot parcursul șederii, prin postarea de actualizări despre câine în platforma special dedicată. Platforma va trimite notificări automate administratorilor, dar și celor care nu trimit actualizări în timpul stabilit. 

Atunci când perioada convenită se încheie, dacă nu a fost adoptat, câinele este mutat în alt spațiu foster sau se prelungește dacă persoana dorește să contribuie mai departe.

Se vor stabili proceduri pentru situații de urgență care pot apărea pe parcurs. 

Instituții publice propuse:

  • Penitenciare: cazare + terapie cu deținuți. Există modele de succes în Satu Mare și București și aprobare de la Comisarul Șef al Penitenciarelor Marius Vulpe pentru implementarea proiectului, dacă existe resurse, la nivel național.
    • Consilii locale și județene;
    • Instituții de servicii publice;
    • Orice instituție dispune de spațiu și personal iubitor de animale;

(D) Soluții complementare / alternative la proiectul Rețeaua Foster

Pentru a evita investiția inutilă în adăposturi costisitoare care nu au utilitate pe termen lung și nu pot respecta condițiile de bunăstare, există mai multe alternative de organizare:

  • Model Asociației SOS Satele Copiilor: comunități de case în care o Mamă SOS are grijă de 4-6 copii vulnerabili, aflați în sistemul de protecție socială; trăiește permanent cu ei până cresc mari, apoi preia altă generație de copii. 
  • Modelul Olandei – bătrâni + câini + copii + adulți în nevoie trăiesc împreună și suplinesc reciproc nevoile celuilalt, într-o comuniune de succes, cu beneficii pentru întreaga societate.
  • Alte modele pe care le putem prezenta în mod separat;

(E) Educatie

În cazul fiecărei metode de gestionare, este crucială importantă educarea populației. Pentru a susține eforturile, deținătorii de animale trebuie să înțeleagă obligațiile și responsabilitățile majore pe care le au. În caz contrar, aceștia trebuie să fie sancționați și în funcție de recidivă, să nu mai dețină animale. 

Strategia de educație trebuie integrată în școală și pe toate canalele și trebuie să arate clar toate beneficiile dovedite ale traiului alături de animale. Trebuie făcută într-un mod coerent, atractiv și ușor de înțeles, care să combată toate miturile construite de-a lungul anilor și demontate de realitate sau de către experți. 

Primăriile au un rol esențial în implementarea și susținerea programelor, urmat de beneficii la nivel social și încurajat de un  sistem de recunoaștere a meritelor.

Gestionarea câinilor cu stăpân este de asemenea esențial de reglementat separat,  pentru o implementare coerentă și eficientă a programului.

(F) Integrarea câinilor în societate pe post de resurse de terapie și serviciu, prin activități sociale și plătite;

Activități realizate de câini:

  • Terapie asistată, activități și dresaj în penitenciare;
  • Activități cu seniori;
  • Activități cu persoane cu dizabilități;
  • Activități în centre de plasament;
  • Activități cu depresivi;
  • Activități cu persoane abuzate;
  • Vizite în școli;
  • Vizite în instituții publice;
  • Susținere pentru victime;
  • Cercetare medicală;
  • Căutare și salvare;
  • Multe alte activități si suport moral oferit deținătorilor, celor care îi îngrijesc și familiilor din care aceste animale iubitoare fac parte;

Nu în ultimul rând, nu trebuie ignorat nici impactul de mediu al metodei curente de gestionare, atât asupra biodiversității, cât și asupra poluării.

Conform concluziilor preliminare rezultate în urma discuțiilor derulate în cadrul grupurilor de lucru organizate prin proiectul Animalele domestice hoinare și fără stăpân în România, specialiștii implicați în cadrul proiectuluiderulat de ”Societatea Română de Sălbăticie”, în parteneriat cu ”Federația Coaliția Natura 2000 România”, și ”Asociația pentru Parteneriat Comunitar Brașov consideră că sterilizarea o soluție mult mai eficientă decât eutanasierea, și ca sterilizarea poate deveni o rezolvare a problemei populațiilor de animale hoinare, cu sau fără stăpân.

Conform studiului, doar 9% din respondenți sunt de acord cu eutanasierea acestor animale, și tot conform studiului 85 % din acesti respondenți au o de milă față de animalele fără stăpân și se declară impresionați de situația lor.

Societatea românească este din ce în ce mai preocupată de bunastarea animalelor. Conform informațiilor oferite de petfoodindustry.com, in anul 2018, la nivel de UE, Romania se afla  pe locul 1 in EU ca și numar de câini și pisici pe persoana, cu peste 4.000.000 de câini si 4.300.000 de pisici, deci aproape un animal de companie per fiecare gospodărie din România. 

Legat de atașamentul fața de animalele de companie, conform studiului realizat de Asociaţia Română a Producătorilor de Hrană pentru Animale de Companie (ARPAC), privind „Atitudini şi comportamente ale românilor din mediul urban din Romania privind animalele de companie” (august 2020), sentimentele de apropiere si iubire legat de animalul de companie se observa si în plasarea animalului în contextul familiei şi a altor cunoştinţe. Românii din mediu urban isi iubesc mai mult animalul de companie decât pe fratii / surorile, prieteni, nepoţi si alte rude sau vecinipoziţionând animalul de companie pe locul patru în lista apropiaţilor, după soţ/soţie/partener, copii, părinţi.

Câinele este cel mai bun prieten al omului si un adevărat sprijin emoțional pentru mulți români în numeroasele momente dificile ale vieții, precum cele prin care tară noastra trece în această perioada. 

Câinele este cel mai bun prieten al omului și va crește calitatea vieții oamenilor din România dacă este integrat în societate corespunzător. 

Avem nevoie de susținerea tuturor partenerilor politici pentru a fi modificată și îmbunatațită legea actuala de gestionare și pentru a transforma împreună România într-o țara într-un etalon la nivelul Uniunii Europene din perspectiva protecției animalelor, imaginea noastră fiind extrem de pătată de crimele câinilor din ultimele decenii și a cazurilor revoltătoare de cruzime.

Avem nevoie de susținerea tuturor partenerilor politici pentru a fi modificată și îmbunatațită legea actuala de gestionare a acestor animale atât de iubite în România și pentru a transforma împreuna România într-o țara într-un etalon la nivelul Uniunii Europene din perspectiva protecției animalelor.

Vă mulțumim și ne bazăm pe sprijinul dumneavostră pentru a face trecerea de la o gestionare a câinilor care se bazeză pe metode inumane precum uciderea câinilor, la un management al popuției de animale fără stapân realizat prin modalități umane și eficiente.

Pentru o conversație reală și transformarea eficientă a gestionării populării canine vă propunem o întâlnire aplicată de lucru în mediu fizic. 

Ritualuri de Căței | DOGS are CANDY

g

Un câine fericit și sănătos dezovoltă o personalitate complexă și deosebit de amuzantă sau emoționantă, cel mai adesea.

Vom enumera câteva dintre ritualurile lui Candy și vă invităm și pe voi să ne povestiți în comentarii!

Viața alături de câini este savuroasă și mult, mult mai frumoasă!

KOPFSTAND: când se întoarce acasă de undeva sau când are chef de joacă

Fură întotdeauna un papuc de casă când te încalți să o scoți afară

Deși urcăm doar o scară, se oprește la jumătatea ei pentru un pupic când ne întoarcem de afară

Mănâncă unele treat-uri doar după ce te întorci acasă sau în cameră

Horcăie intenționat pentru că știe că râzi

Nu doarme în pat decât la hotel. Acasă, vine uneori seara să muște prin plapumă și dimineața să facă Kopfstand

Seara mârâie și se preface că te mușcă atunci când treci sau pleci de lângă ea, pentru că vrea iubire

Coaliția ONG: Opinie referitoare propuneri OUG 155

Stimată DOAMNĂ ANCA GORGHIU,

Stimate DOMNULE MARCEL CIOLACU,

 Stimați Senatori și Deputați, 

Cu deosebită recunoștință salutăm inițiativa de a rezolva, în premieră, problema câinilor fără stăpân. Viziunea din expunerea de motive urmărește în mod respectabil, logic, uman și firesc poziția întregii societăți civile, în acord cu legislația internațională, inclusiv viziunea și poziția coaliției de peste 30 organizații non-guvernamentale din toată țara și specialiști, pe care o reprezentăm prin prezenta.

Inițiatorii acestui proiect au demonstrat respect pentru calitatea vieții animalelor și oamenilor din România, pentru bugetul public, pentru sănătatea publică și nu în ultimul rând, pentru comunitatea iubitorilor de animale, o comunitate epuizată de atrocitatea cu care se confruntă zilnic. Le mulțumim pe această cale, îi felicităm sincer și îi asigurăm că beneficiază de tot respectul nostru. Ne vom pune împreună la dispoziție toată expertiza și resursele disponibile pentru cel mai bun prieten al omului.

Este un moment de mare însemnătate în evoluția României, în termeni de civilizație, respect și responsabilitate nu numai față de animale, ci față de cetățenii și copiii afectați de această problemă crudă, de contribuabili, de folosire a banilor publici și de recunoaștere și răsplătire a tuturor beneficiilor și serviciilor pe care câinele, cel mai bun și mai loial prieten al omului, o aduce omenirii în diverse aspecte ale vieții.

Cele 20 de tone de cadavre de câini descoperite recent sunt doar o altă confirmare că situația este demult scăpată de sub control și niciun argument nu există pentru eutanasiere ca metodă de gestionare a populației canine, aceasta fiind interzisă în mai multe țări și contrară tuturor recomandărilor. 

Scara la care se desfășoară atrocitățile în spatele ușilor lagărelor de exterminare este imensă, și are implicații morale, traumatice, economice, ecologice, pe care aveți acum ocazia să le opriți, fără a afecta nici măcar bugetul public, ci din contră, de a-l crește, prin aplicarea amenzilor și rezolvarea eficientă și evidentă a problemei.

Nu în ultimul rând, venim cu completări importante referitoare la ultimele două modificări, care atragem atenția că anulează implementarea primei modificări, printr-un cumul de factori care duc la acest lucru în mod indubitabil. 

Așadar, comentariile noastre sunt următoarele:

Articolul 4

Propunem:

Alineatul (1):

  •  adăugarea cuvintelor „ și deparazitați intern și extern, în ziua intrării în adăpost, prioritate având urgențele medicale” la finalul primei propoziții. 
  • Alineatul (4)
  • adăugarea cuvintelor:  „Notificarea stăpânului că urmează procedura prin care se stabilește dacă returnarea este optimă sau poate reprezenta un pericol pentru animal, fie fizic, fie de abandon”- de exemplu, chestionar în cadrul telefonului de notificare – la finalul primei propoziții.

Articolul 5

Propunem: 

  • Înocuirea cuvintelor „sau care au suferit accidente(……) de îndată” cu cuvintele „declarate astfel obligatoriu de către o comisie formată din 2 medici veterinari, sau un medic veterinar și un etolog (specialist în comportament animal), și un reprezentant aprobat al unei organizații non guvernametale, pentru fiecare câine aflat în suferință vizibilă, pentru care eutanasierea este ultima soluție pentru curmarea suferinței, poate fi eutanasiat în baza rapoartelor medicale doar folosind și dovedind că au folosit substanța legală” 

Apreciem și înțelegem grija pentru câinii cu nevoi speciale,  însă este impetuos necesar să atragem atenția asupra faptelor următoare:

  • Noțiunea de boală incurabilă este interpretabilă în domeniul veterinar și necesită minim dublă-opinie și colaborare cu organizațiile pentru protecția animalelor și specialiști în comportament animal (etologi);
  • Un procent mare de câini fără stăpân din România este deja accidentat mai mult sau mai puțin; inclusiv câinii paralizați pot duce o viață decentă, există soluții adecvate care pot fi implementate;
  • Accidentarea se poate și chiar se produce de multe ori la capturare, din cauza lipsei procedurilor și a personalului calificat și mai ales, a empatiei față de animale, având grave consecințe psiho-emoționale documentate științific asupra societății martore (de ex. relația dinre manifestarea comportamentelor anti-sociale în cazul copiilor care asistă la acte de cruzime față de animale) sau implicate în protecția animalelor, și consecințe fizice și psihice majore, uneori fatale, pentru câinii capturați.

Articolul 7

  • Propunem:
  • Eliminarea  alineatului (2) și implicit, cele derivate. 

Apreciem și înțelegem grija față de câinii cu comportament agresiv de asemenea, și venim cu completările următoare – vom evalua nivelul de agresivitate prin teste comportamentale aplicate de specialiști în comportament animal și trata separat câinii agresivi iremediabil, în toate mediile, pe termen lung, pentru care există soluții de reabilitare care funcționează. 

Modificările din  art. (5), (7) din propunerea curentă anulează în mod practic aplicarea modificării importante din articolul (4).

În practică, toți câinii din adăpostul public sau din casele noastre sunt agresivi la un moment dat, adesea din motive de stres, anxietate și/sau diferite probleme medicale. Pentru orice câine, experiența de capturare (direct cu crosa, fără altă încercare manuală) – adăpost (lupte, gălagie permanentă, miros persistent, lipsa stimulării fizice și psihice,boli, lipsa unui loc sigur) include o multitudine de factori de stres extrem, care pot duce la agresivitate cel puțin temporară. Agresivitatea este un comportament natural, care apare dintr-o multitudine de motive, de la starea de sănătate precară, la păzirea resurselor sau lupta pentru supraviețuire, adesea declanșată de frică și impredictibilitate a interacțiunilor. 

Resursele existente ale statului și experiența societății civile sunt mai mult decât suficiente pentru a crea soluții pentru cele două probleme, câini cu dizabilități și câini care necesită reabilitare emoțională și comportamentală. Decizia de selectare a acestora trebuie să fie luată de către specialiști etologi și veterinari, pe baza procedurilor standard de bunăstare animală, universal valabile, pe care le putem  pune la dispoziție.

Agresivitatea este de două feluri  – intraspecifică, în cadrul aceleiași specii, câini agresivi cu câinii, și interspecifică, între diferite specii, incluzând aici interacțiunile negative cu oamenii. În funcție de evaluarea comportamentală și a personalității canine cu ajutorul unor teste standard accesibile și în România, se va stabili cea mai potrivită soluție pentru câinii în discuție. 

Să celebrăm articolul (4) cu omenie și respect față de câini, după zeci de ani de exploatare și maltratare. Să aducem România în rândul țărilor care au făcut din câini o oportunitate de a crește calitatea vieții, prin terapie și serviciu, și nu de a-și traumatiza cetățenii și copiii și de a transforma cel mai bun prieten în cel mai vulnerabil prieten.

Vă rugăm să aveţi în vedere şi Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor, prezentată în mod public la Paris în 1978, existând în mod cert o legătură intrinsecă între drepturile omului şi drepturile animalelor. În acest sens, drepturile omului sunt vădit încălcate dacă drepturile animalelor nu sunt respectate, omul fiind astfel obligat să trăiască într-un dezacord cu mediul înconjurător şi lumea animală, situaţie de fapt care îi afectează grav demnitatea, integritatea psihică şi fizică.

Menționăm totodată Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie din 2003, ratificată de România la 6.08.2004 şi intrată în vigoare la 1.03.2005. 

Nu este de neglijat nici impactul negativ asupra imaginii României, comunitatea internatională sesizând faptul în câte moduri contravine țara noastră  Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie şi nu constituie un model de bune practici, ci din contră.

Este de notorietate faptul ca in acest domeniu nu exista decat un singur studiu si anume cel efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 1981-1988 (Ghid pentru controlul rabiei canine, OMS, Geneva, VPH-83.43 Rev., 1987 şi Ghid pentru management populaţie canina, OMS, Geneva, 90_166, 1990) iar acest studiu concluzionează in mod indubitabil că numai controlul reproducerii cainilor fara stapan prin sterilizare şi reteritorializare are efecte semnificative pe termen mediu si lung in ceea ce priveste scaderea numarului acestor animale. 

Pe de altă parte, metodele de gestionare ale câinilor prin eutanasiere sau încarcerare permanentă in adăposturi nu au la bază niciun studiu, deşi aplicarea lor are un impact economic si social esenţial, mai ales pe termen mediu si lung. 

Din contră, aceste metode sunt dezavuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care a concluzionat că unica soluţie pentru controlul populaţiei canine este sterilizarea şi nu “programele de eutanasiere care sunt atât ineficiente cât şi costisitoare”.

Având în vedere contextul social în care a fost adoptată legea criticată, vă supunem atenţiei că această unică metodă acceptată şi recomandată de însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi de însuşi Parlamentul European, nu implică decât reteritorializarea exemplarelor canine blânde şi tolerate de comunitate, câinii agresivi neîndeplinind condiţiile de returnare urmând a fi cazaţi în adăposturi. Pe cale de consecinţă, comunitatea nu este în niciun fel pusă în pericol de această metodă recomandată de experţii din domeniu.

Vă rugăm să ne includeți în grupul de lucru pentru implementarea articolului 4.

Mulțumim  încă o dată pentru acest moment istoric în protecția animalelor și civilizația României!

Asociația Pentru Protecția Animalelor TOTO&PUFI, office@totosipufi.org

ANIMALS INTERNATIONAL ROMANIA

Asociația Pentru Protecția Animalelor KOLA KARIOLA

Asociația Pentru Protecția Animalelor ARCA LUI NOROCEL

Asociația Pentru Protecția Animalelor A DOUA ȘANSĂ, București

Asociația Pentru Protecția Animalelor ȘI EI AU DREPTUL LA VIAȚĂ, Suceava

Asociația Red Panda

Asociația Pentru Protecția Animalelor 3 FRAȚI PĂTAȚI, Turda

Asociația Pentru Protecția Animalelor PAS ÎN DOI, Bacău

Asociația YOUTH FOR NEAMȚ, Piatra Neamț

Asociația BE HUMAN, Vatra Dornei

Asociația CARE4ALL

Asociația SFÂNTUL MUCENIC TRIFON OCROTITORUL ANIMALELOR

Asociația SAVE OUR PAWS

Asociația CASA LIZUCĂI LUMEA NECUVÂNTĂTOARELOR

Asociația Pentru Protecția Animalelor ROX

Asociația PHOENIX

Asociația NAS RECE, INIMĂ CALDĂ, Câmpulung Moldovenesc

Asociația CASA LUI PATROCLE

Asociația PROANIMA

Asociația F.R.E.E.

Asociatia NUCA Animal Welfare

Asociația NOMAD VET

Asociația Prietenii lui Azor

Asociația Sache Vet

Asociația Etică și Viitor

Psihoterapeut, Lector Univ. Dr. Victor Chitic

Prof. Univ. Dr. Alina Simona Rusu, etolog și psiholog, titular al disciplinelor: Psihologie aplicată în antrozoologie, Animalele în societate și educația bazată pe compasiune, Terapie și activități asistate de animale, Universitatea de Științe Agricole și Medicină Veterinară Cluj-Napoca; membru-expert al International Center of Anthrozoology. 

Scrisoare deschisă: Domnule Președinte, nu promugați modificările OUG 155/2001

Domnule Președinte,

Vă rugăm să vă aplecați atenția asupra unor probleme ce țin de umanitatea noastră si evoluția societății noastre la scară largă și anume, modificările OUG 155/200. Pentru creșterea calității vieții oamenilor și animalelor și pentru a fi în legalitate, în baza argumentării care urmează, vă solicităm respectuos respingerea fermă a celor 3 amendamente propuse și admise în 31 mai 2022 în Parlamentul României, și înlocuirea lor cu sugestiile comune pe care toate organizațiile cu experiență le propun .

O să vă rugăm să priviți în ansamblu: este evident că de peste 30 de ani, metoda de gestionare actuală a populației de câini fără stăpân are nevoie de o abordare conformă stadiului de dezvoltare social, evoluției noastre ca țară, dar și din perspectiva Uniunii Europene, a Drepturilor Omului și a Drepturilor Animalelor.

Constituția ne garantează dreptul la o viață decentă, însă acest lucru nu se aplică societății civile care gestionează independent sau iubește populația de câini fără stăpân, din cauza traumelor profunde la care este expusă zilnic. Acesta este rezultatul unei gestionări defectuoase și împotriva bunăstării animalelor, iar Dumneavoastră aveți puterea să schimbați acest lucru, începând prin blocarea unui sistem care perpetuează problema și o duce la un nivel fără precedent.

România a aderat la o serie de convenții Europene care imprimă o anumită conduită vis-à- vis de această problemă. Peste 40 de organizații pentru Protecția Animalelor din țară, care gestionează realitatea din teren și câinii fără stăpân din România, va solicită abordarea unei noi metode de gestionare, cea recomandată la nivel mondial, și nu construirea unui sistem și mai solid pentru înmulțirea necontrolată a câinilor pe termen lung, cu costuri emoționale și financiare nerecuperabile. În plus, un numar mare de de cetățeni au semnat luna aceasta o nouă petiție prin care cer autorităților același lucru.

În primul rând, modificările încalcă prevederile din expunerea de motive din preambul, care se referă strict la sterilizare, modificarea art.2 alin.4 neavand nicio explicație.Totodată, deși în expunere se menționează sterilizarea ca singură soluție, art.2.1. prezintă „posibilitatea” acordării de buget pentru sterilizări, și nu obligativitatea. Practic, modificările obligă crearea de noi adăposturi, dar lasă sterilizarea opțională, nerespectând astfel expunerea de motive și inversând prioritizarea logică a acordării bugetelor destinate gestionării câinilor.

Modificările pe care solicităm să le respingeți vin în contradicție cu societatea civilă care face eforturi substanțiale pentru a echilibra situația câinilor fără stăpân. Campanii masive de steriizări, adopții, comunicare, o întreagă comunitate de oameni care lucrează neîncetat în locul autorităților pentru câini, această resursă prețioasă pentru societate, prin terapie, serviciu și suport emoțional.

Solicităm recunoașterea eforturilor fizice, emoționale și financiare, precum și experiența întregii comunități care gestionează realitatea tragică din teren, și aplicarea sa în mod eficient pentru rezolvarea reală, rapidă și umană a problemei câinilor.

Vă rugăm să aruncați o privire asupra implicațiilor emoționale la nivel de individ atât asupra generațiilor trecute, fiind traumatizați repetat, noi ca si adulți, dar și copii purtând traume adânci. Este mai mult decât evident că în loc nu reprezintă o soluție aruncând societatea noastră alături de lumea a 3-a. România are o imagine profund pătată în protecția animalelor în întreaga lume, acest lucru afectându-ne țara din mai multe puncte de vedere.

Reamintim că un singur câine nesterilizat are în scenariu moderat peste 66 000 de urmași în 6 ani. Eutanasierea a fost interzisă ca metodă de gestionare a populației canine în mai multe țări, fiind matematic ineficientă.

Eutanasierea nu ține pasul cu ritmul înmulțirii câinilor.
Domnule Președinte, cunoașteți aceste lucruri, ați fost un model pentru România 
când

ați transformat Sibiul în primul oraș care a rezolvat problema câinilor vreodată în România.

Vă rugăm să nu girați prin autoritatea de care dispuneți această catastrofă pentru câini și iubitorii de animale din România, și să susțineți și facilitați soluțiile civilizate pe care le merită cel mai bun prieten al omului, pe care toate organizațiile active și cu experiență din România le propun dintotdeauna.

Prin urmare, amendamentele modificate contravin bunelor practici, sunt nejustificate, au soluții infinit mai simple și sunt neconstituționale după cum urmează:

• La articolul 1, după alineatul (1) se introduce un nou alineat, alin.(11), cu următorul cuprins:

(11) Obligațiile prevăzute la alin.(1) se aplică și consiliilor județene, în funcție de necesități, care le aduc la îndeplinire în termen de 60 de zile de la data de 1 iulie 2022.

Dacă există fonduri pentru implementarea directă a acestor facilități care vor consuma extrem de multe resurse constant, solicităm investirea lor rapidă în acordarea de sterilizări gratuite din partea statului în toată România. Primăriile pot oferi vouchere valabile la orice cabinet veterinar.

Societatea civilă propune soluții mult mai simple și ușor de implementat, complementare sterilizării masive, pentru cazarea temporară a câinilor, soluții care au fost adoptate deja local și funcționează. Proiectul REȚEAUA FOSTER care presupune crearea de spații pentru câini cu ajutorul persoanelor fizice, private și autorităților a fost propus în repetate rânduri, însă nu a fost implementat.

Adăposturile publice trebuie să dispară pe termen lung, și nu să le înmulțim. În România, este cunoscut faptul că mereu au fost lagăre pentru câini, scene de groază desfășurându-se zilnic în aproape toate orașele din România. Forma finală a amendamentului nu trebuie să fie retroactivă pentru consiliile locale, care au deja această obligație.

Prin sterilizare masivă, această nevoie nu va mai exista.

Serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân pot fi realizate prin gestiune directă, gestiune delegată și concesiune, în condițiile legii, numai către persoane juridice care pot presta activităţi în domeniul protecţiei animalelor şi către asociaţii sau fundaţii care desfăşoară activităţi în domeniul protecţiei animalelor, potrivit statutului, cu obligaţia asigurării serviciilor medical-veterinare, contractate cu medici veterinari de liberă practică, organizaţi în condiţiile legii.

În primul rând, atragem atenția că această modificare încalcă art.10 din OUG57/2019 cod administrativ și produce confuzie. Există doar două tipuri de gestiune, directă și delegată.

Modificarea acestui amendament ne aduce cu câțiva ani în urmă, când milioane de euro și de câini erau distruse anual în întreaga țară prin metode barbare. Există oricum un deficit major de personal specializat în capturarea câinilor și precedente traumatizante pentru aproximativ fiecare capturare, pentru câini dar și pentru oamenii care asistă. Să ne întoarcem la ceea ce a însemnat un eșec lamentabil și crud în loc să lucrăm la rezolvarea cauzei și nu a efectului, nu este justificat. Nu în ultimul rând, prin permiterea atribuirii acestor servicii unor societăți comerciale al căror interes este profitul, este subînțeles faptul că este în interesul acestora să aibă cât mai multă activitate. Vă rugăm nu mai permiteți ca banii publici să fie cheltuiți astfel, anual, o singură capturare fiind plătită cu 700 -1200 lei, indiferent de mărimea sau starea de sănătate a câinelui.

Pentru un scurt rezumat a ceea ce înseamnă în practică această modificare, legalizarea acestor aspecte profund greșite, vă invităm să vedeți ce s-a descoperit doar într-o scurtă investigație:

https://stirileprotv.ro/stiri/inspectorul-pro/cazul-ionut-anghel-folosit-de-primarii-pentru-a- face-afaceri-ilegale-tatal-copilului-despre-pedeapsa-pe-care-o-merita.html

Vă rugăm să protejați banii noștri publici și cel mai bun și vulnerabil prieten al omului, câinele.

• Capturarea câinilor se va face de către personalul angajat al operatorului serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân, instruit în acest sens; 4. Personalul angajat al operatorului serviciilor pentru gestionarea câinilor fără stăpân poate captura câinii cu crose speciale sau cu plase. Pentru capturarea câinilor se vor folosi crosele speciale formate din tije din aluminiu, având la capăt o buclă care poate să gliseze sau care se poate strânge în jurul gâtului câinelui, pentru a permite persoanei calificate să ţină câinele la distanţă şi să îl poată manipula. Bucla trebuie fixată la lărgimea dorită, pentru a evita strangularea câinelui, mecanismul de declanşare rapidă fiind utilizat pentru eliberarea câinelui în caz de urgenţă sau atunci când este pus într-o cuşcă. De asemenea, câinii mai pot fi capturaţi cu ajutorul cuştilor- capcană, în care se introduce mâncare şi care sunt dotate cu uşi mobile care cad după intrarea câinelui în cuşcă, aflate pe sol şi apoi încărcate în autovehicul, precum şi cu arma de captură, cu respectarea legislaţiei sanitar- veterinare.

page3image14722048page3image14722240

Conform normelor veterinare în vigoare, tranchilizarea este permisă în cazul animalelor turbate sau în pericol. Folosirea tranchilizării pe orice tip de animal, indiferent de vârstă sau starea de sănătate, vine cu riscuri majore de sănătate. Totodată, este legal și impetuos necesar ca aceasta să fie făcută numai de către medicul veterinar, lucru care nu se întâmplă în prezent. În forma actuală, modificarea încalcă prevederile legii. 205/2004 pentru protecția animalelor.

Solicităm descrierea și reglementarea concretă a acestor arme de captură, precum și a situațiilor excepționale în care se pot folosi.

Solicităm prioritizarea capturării manuale, cea mai eficientă și etică metodă, care poate fi aplicată cu succes de către profesioniști. ONG-urile folosesc crose și arme de captură doar în cazuri excepționale, în cazul câinilor foarte sălbatici sau deosebit de agresivi. De asemenea, cuștile capcană sunt folositoare în aceleași condiții. Pentru o capturare eficientă în termeni de timp și costuri, cerem specificarea clară a acestor aspecte și implementarea lor în regim de urgență.

Acțiunile hingherilor din România au provocat traume ireparabile societății civile, atât adulților, cât și copiilor. Lipsa de profesionalism și implicare se traduce prin episoade cumplit de violente zilnic, complet nejustificate, care creează daune morale majore atât câinilor, care în urma lor devin mult mai greu adoptabili, cât si oamenilor care asistă în mod voluntar sau involuntar.

Legea de gestionare este o propunere de completare şi modificare a unei ordonanţe de urgenţă care nu are la bază o lege specială de abilitare, nefiind un caz excepţional ce ar impune intervenţia Guvernului în adoptarea unei măsuri urgente.

Organizațiile active pentru protecția animalelor cer modificări alte ale aceluiași OUG de mai bine de 10 ani.

Se poate constata ca atât ordonanţa de urgenţă, cât şi legea, nu au un preambul care să justifice intervenţia legislativă în procedura de urgentă şi lipseşte fundamentarea soluţiilor pe date statistice relevante, studiu de impact, etc. În afară de încălcarea normelor de tehnică legislativă, care, în mod direct, nu reprezintă încălcări ale unor prevederi constituţionale, O.U.G. nr. 155/2001 nu are la bază o lege specială de abilitare, cum ar fi Legea nr. 324/2001 sau Legea nr. 751/2001. Gestionarea câinilor fără stăpân nu este o situaţie excepţională, care să necesite măsuri în vederea evitării unei grave atingeri aduse interesului public. Fără a o desconsidera, problema câinilor fără stăpân poate fi gestionată şi rezolvată prin măsuri eficiente de către serviciile comunitare, politici publice coerente şi alocarea unor resurse adecvate, asa cum vom arăta în cele ce urmează.

Critici de neconstituţionalitate intrinsecă

1. Încălcarea art. 148 alin. 2 raportat la art. 11 alin. 1 din Constituţie, cu referire la tratatele internaţionale în materie

Facem în primul rând observaţia că problema eutanasiei câinilor fără stăpân şi condiţiilor în care este dispusă aceasta este principala problemă a legii. Eutanasia este o măsură extremă, care contravine prevederilor drepturilor animalelor recunoscute de instrumente internaţionale, reglementări comunitare cu caracter obligatoriu. Legea de gestionare prevede soluţia eutanasiei, care se poate aplica curent, în masă, animalelor fără stăpân, deşi ar fi trebuit să fie aplicată numai în anumite condiţii limitative şi stricte, cu caracter excepţional.

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012, în mod amplu, clar şi fără echivoc, a statuat că eutanasia prevăzută de Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 trebuie aplicată cu respectarea Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie din 2003, ratificată de România la 6.08.2004 şi intrată în vigoare la 1.03.2005.

Nu numai că prin dispoziţiile criticate nu se face un efort de adecvare a legislaţiei în materie la prevederile acestei Conventii, agravându-se soluţia anterior reglementată (reglementarea anterioară înainte de intervenirea Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/2012, sau forma actualei reglementări în forma adoptată de Senat), ci stabileşte ca soluţie de fond, de esenţă, principală a legii la problema câinilor fără stăpân, previzibilă şi neproporţională, eutanasia.

Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 155/2001 este contrară, în spiritul şi litera sa, prevederilor Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie, şi nu adoptă măsuri potrivit dispoziţiilor acesteia (art.1, art.3, art. 4, art.5, art.14, etc.).

Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 a reţinut în motivarea sa prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie:

”Articolul 12 – Reducerea numărului de animale fără stăpân

Atunci când o parte estimează că numărul de animale fără stăpân constituie pentru ea o problemă, ea trebuie să ia măsurile legislative şi/sau administrative necesare pentru reducerea numărului acestora prin metode care nu cauzează dureri, suferinţe sau temeri evitabile.

a) Astfel de măsuri trebuie să îndeplinească următoarele condiţii:

(i) în cazul în care astfel de animale trebuie să fie capturate, aceasta trebuie să se facă astfel încât sa producă minimum de suferinţe fizice şi psihice animalelor, în funcţie de natura animalului;

(ii) în cazul în care animalele capturate sunt adăpostite sau sacrificate, aceasta trebuie să se facă în conformitate cu principiile prezentei convenţii.

b) Părţile sunt obligate să respecte:

(i) identificarea permanentă a câinilor şi pisicilor prin mijloace corespunzătoare care să nu producă decât dureri, suferinţe sau temeri uşoare ori temporare, cum ar fi tatuarea însoţită de înregistrarea numărului, precum si de numele si adresele proprietarilor;

(ii) reducerea reproductiei neplanificate a câinilor şi pisicilor şi încurajarea sterilizării acestora;

(iii) încurajarea persoanelor care au găsit un câine sau o pisică fără stăpân să semnaleze acest lucru autorităţii competente.

Articolul 13 – Excepţii privind capturarea, deţinerea şi sacrificarea

Excepţiile la principiile stabilite în prezenta convenţie, referitoare la capturarea, deţinerea şi sacrificarea animalelor fără stăpân, nu pot fi admise decât dacă acestea sunt inevitabile, în cadrul programelor guvernamentale de control al bolilor”.

De asemenea, Curtea a reţinut că şi legislaţiile altor state acordă o mare atenţie populaţiei canine, soluţiile de eliminare acestora fiind individuale, şi nu colective [a se vedea Dogs Act

(1906) sau Environmental Protection Act (1990) din Regatul Unit sau legea portugheză din 1995 de protecţie a animalelor.

Legea adoptată de Camera Deputaţilor promovează o cvasisoluţie (falsă şi neconstituţională), aşa zis ”individuală”: decizii individuale de eutanasiere.

Este previzibil şi totodată de notorietate situaţia adăposturilor (deopotrivă publice şi private) care nu pot adăposti un număr atât de mare de câini, precum şi situaţia numărului şi posibilităţilor reduse de adopţie, deci eutanasia animalelor fără stăpân este inevitabilă! Animale care nu sunt agresive, abandonate sau rămase fără stăpân, în număr foarte mare, vor fi eutanasiate prin efectul direct al aplicări legii.

Mai facem doar două observaţii faţă de motivarea extrem de corectă şi judicioasă din Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 cu referire la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie.

În Raportul explicativ la Convenţia europeană pentru protecţia animalelor de companie întocmit sub egida Comitetului de Miniştri ai C.E., pct. 15, lit. d se menţionează că prin animale de companie se înţelege şi ceea ce se desemnează în mod current prin noţiunea de câini fără stăpân, şi în consecinţă câinii fără stăpân trebuie să beneficieze de protecţia Convenţiei : ”The definition of a pet animal covers: animals sharing man’s companionship and in particular living in his household; animals intended for this purpose;animals kept to breed animals for this purpose; stray animals and the first generation of animals born of stray animals”.

Acest Raport extinde protecţia de care trebuie să se bucure animalele fără stăpân (la prima generaţie de animale fără stăpân), explicitând prevederile Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie; există numeroase alte instrumente şi documente, care, deşi nu au forţa probantă a Tratatelor, instituie principii, linii directoare, bune practici şi soluţii care ar trebui transpuse şi nu încălcate de legea internă.

Eutanasia este contrară principiilor prevăzute în Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor, proclamată în mod solemn la Paris în 15 octombrie 1978 la sediul U.N.E.S.CO. şi prevederilor acesteia:

Articolul 1 –”Toate animalele au în mod egal dreptul la existenţă în cadrul echilibrului ecologic”;
Articolul 2 –”Orice formă de viaţă animala are dreptul la respect”.
Articolul 3 –”Nici un animal nu trebuie supus unor tratamente brutale sau unor acte de cruzime”.

Articolul 5-”1.Orice animal dependent de om are dreptul la îngrijire. 2. In nici un caz el nu trebuie abandonat sau sacrificat în mod nejustificat. 3. Toate formele de creştere şi utilizare a animalului trebuie să respecte fiziologia şi comportamentul propriu”.

Articolul 7-”Sacrificarea oricărui animal care nu este absolut necesară, precum şi orice decizie care duce la un asemenea act constituie o crimă”.

Articolul 10-”Educaţia şi instruirea publică încă din copilarie trebuie să conducă omul la observarea, întelegerea şi respectarea animalelor”.

Deşi are alt obiect de reglementare, Tratatul de la Lisabona, conform cărora animalele sunt fiinţe simţitoare şi trebuie tratate în consecinţă ( art. 13 din Tratatul T.F.E.U.), asa cum a fost semnalat prin Apelul membrilor Parlamentului European din cadrul Intergrupului pentru Protecţia şi Bunăstarea Ani din 13 martie 2011 adresat parlamentarilor români: ”Prin Tratatul de la Lisabona, art.13 TFEU, nu numai instituţiile UE, dar şi statele membre, sînt obligate să

ia în considerare, în iniţiativele lor politice, faptul că animale sînt fiinţe simţitoare. Procedura legislativă în Parlamentul României, care plănuia să permită uciderera arbitrară a animalelor sănătoase, nu se încadrează în spiritul Tratatului de la Lisabona, şi al Parlamentului European.

În cadrul Parlamentului European, toate acţiunile referitoare la bunăstarea animalelor au fost sincronizate cu poziţia Uniunii şi a statelor membre, prin care se prevede o atenţie deosebită acordată animalelor. Raportul Parlamentului European consacrat noii strategii privind bunăstarea animalelor a Comisiei Europene a fost adoptat cu o majoritate covîrşitoare, confirmînd, printre alte aspecte, lărgirea ariei şi a strategiei UE pentru bunăstarea animalelor şi protecţia celor de companie. Avînd în vedere această poziţie clară, noi, ca reprezentanţi ai cetăţenilor europeni şi membri în Parlamentul European, cu politeţe şi, totuşi, urgent, rugăm Parlamentul Român să ţină seama de poziţia Parlamentului European, în care se află şi reprezentanţi ai Poporului Român, să voteze în spiritul european, pe baza responsabilităţii etice, pentru unica soluţie, bazată pe strategiile Organizaţiei Mondiale a Sănătăţii: PRINDERE/STERILIZARE/RETURNARE”.

Legea adoptată nu face referire la legislaţia de protecţie a animalelor, nu include nici un principiu de protecţie si asigurare a respectării drepturilor animalelor, şi în general prevederile de protecţie a drepturilor acestora sunt minime (ar fi fost indicată, de exemplu, introducerea unor garanţii ale respectării drepturilor animalelor în proiectul de lege, cum ar fi dreptul acestora la viaţă, dreptul la respect, dreptul la îngrijire a oricărui animal dependent de om, principiul deţinerii responsabile şi a principiilor de baza pentru bunăstarea animalelor prevăzute în instrumente internaţionale pe care România le-a ratificat). Se constată că ”regulile de sănătate şi bunăstare a animalelor” sunt menţionate Comisia pentru administraţie publică, amenajarea teritoriului şi echilibru ecologic numai ca să justifice anumite soluţii (unele chiar contrare drepturilor animalelor), niciodată afirmate explicit în textul legii!

Textul de lege criticat încalcă astfel:

-Art. 148 alin. 2 din Constituţie consacră principiul aplicării prioritare a dreptului comunitar asupra legii -”Ca urmare a aderării, prevederile tratatelor constitutive ale Uniunii Europene, precum şi celelalte reglementări comunitare cu caracter obligatoriu, au prioritate faţă de dispoziţiile contrare din legile interne, cu respectarea prevederilor actului de aderare”.

-Art. 11 alin. 1 din Constituţie prevede la rândul său : ”Tratatele ratificate de Parlament, potrivit legii, fac parte din dreptul intern”.

2. Încălcarea art. 53 din Constituţie

Mai multe argumente pot fi aduse cu privire la textul de lege criticat, proporţionalitatea măsurii eutanasiei câinilor fără stăpân dispuse de Legea de gestionare poate fi privită din punctul de vedere al calităţii acestei reglementari, întrucât, dacă există o reglementare mai adecvată, mai echitabilă, atunci această reglementare contravine principiului constituţional al proporţionalităţii.

Legea de gestionare, prin prevederile anterior mentionate, creează un cadru instituţional injust, si, sub masca unei asa zise eutanasieri individuale, conduce la eutanasia în masă a câinilor fără stăpân, practică administrativă neunitară si încălcarea drepturilor animalelor. Atât eutanasia individuală, cât şi eutanasia în masă, ca soluţii propuse de legea adoptată, sunt neconstituţionale şi sunt măsuri neproporţionale deoarece:

-Trebuie subliniat în primul rând, cu referire la necesitatea intervenţiei legislative, că este extrem de discutabilă opoziţia absolută şi prezentarea problemei într-o lumină care constituie o premisă falsă –interesul comunităţii, care nu mai doreşte câini fără stăpân şi cere dispariţia acestora peste noapte, întrucât sunt periculoşi şi o pacoste pentru comunitate, şi soluţia eutanasiei câinilor fără stăpân (care nu este o veritabilă soluţie, ci o măsură extremă şi contrară drepturilor animalelor). În lipsa oricăror statistici reale şi autorizate, câinii fără stăpân sunt în mod nejustificat prezentaţi ca un pericol publicdeşi numărul câinilor violenţi, sau care ar prezenta un real pericol public (sunt bolnavi, etc.) este în realitate mic. Or constatăm că nu există statistici şi date reale, politici publice coerente, o evaluare a rezultatelor obţinute până în prezent ale efortului instituţional de gestionare a fenomenului câinilor fără stăpân, deşi Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr.155/2001 a fost adoptată în procedura de urgenţă, însă se propune soluţia eutanasierii. Soluţia trebuie să constea într-un program complex de intervenţie şi crearea unui cadru legal şi instituţional în care deopotrivă, autorităţile, comunităţile şi proprietarii sau deţinătorii de animale trebuie să coopereze responsabil.

-Un asemenea Program de intervenţie este recomandat de experţi internaţionali de prestigiu- Raportul tehnic al Comitetului de Experţi pentru prevenirea rabiei al Organizatiei Mondiale a Sanatatii, Raport tehnic nr 824, Geneva, 1992 : “Cercetările conduse de O.M.S. între 1981 şi 1988 îin cadrul Programului A.G.F.U.N.D./O.M.S. de luptă împotriva rabiei umane şi canine din ţările în curs de dezvoltare au relevat faptul că programele de eliminare a câinilor (care prevăd prinderea şi eutanasierea câinilor fără stăpân) sunt atât ineficiente, cât şi costisitoare” (p.33).”Nimic nu dovedeşte că eliminarea câinilor ar fi avut vreodata un impact semnificativ asupra densităţii populaţiei canine sau asupra propagarii rabiei” (p. 34). În spiritul viziunilor ştiinţific fundamentate, exprimate pe plan international şi naţional, programele de “prindere şi eliminare” a câinilor fără stăpân sunt considerate ineficiente pe termen mediu şi lung deoarece nu atacă originea problemei, care este ritmul ridicat al reproducerii. În conceptia promovata, ”controlul” populatiei canine se bazeaza prioritar pe sterilizări, vaccinări, implicand înregistrari şi marcaj, plus educaţie şi supraveghere”.

-Persistenţa fenomenului şi 10 ani de intervenţie a autorităţilor locale au permis să se identifice adevăratele probleme, existenţa câinilor fără stăpân fiind în realitate un efect şi nu o cauză. Sunt deja notorii condiţiile improprii şi proaste din adăposturile publice. Lipsa de eficienţă şi profesionalism a serviciilor publice, datorată în parte lipsei fondurilor, ar putea fi constatată adeseori. De asemenea, se poate constata că politica acestora, cu foarte mici excepţii, netransparentă, pune accentul pe eutanasie şi nu pe măsuri în sprijinul sau protecţia animalelor. În opinia semnatarilor, o abordare cauzală a fenomenului câinilor fără stăpân ar impune reconstrucţia proiectului de lege şi reglementarea eficientă a soluţiei sterilizării. Sterilizarea este metoda cea mai eficientă în combaterea fenomenului câinilor fără stăpân, şi este menţionată în studii ştiinţifice şi rapoarte credibile. Eutanasierea nu este o soluţie, şi s-a dovedit aceasta şi în România. Au fost eutanasiaţi în perioada 2001-2007 un număr apreciabil de câini fără stâpân (peste 100.000 în Bucureşti, după unele statistici), şi problema nu s-a rezolvat, iar soluţia proiectului de lege ar conduce la un masacru fără precedent. Ar fi imposibilă adoptarea unui număr atât de mare de câini fără stăpân, însă oprirea fenomenului nu poate avea loc decât prin implementarea fermă a soluţiei sterilizării.

-Ar fi indicat ca soluţia legislativă să conţină inclusiv prevederi pentru încurajarea unor programe publice naţionale sau locale de sterilizare a câinilor fără stăpân şi a unui comportament responsabil din partea deţinătorilor, pentru a se preveni abandonarea continuă a noi şi noi generaţii de câini fără stăpân pe domeniul public. Împreună cu încurajarea adopţiilor şi supravegherea competentă a câinilor fără stăpân aflaţi pe domeniul public s-ar putea gestiona şi controla mai bine fenomenul. La fundamentarea soluţiei legislative s-ar putea lua

page8image15589056 page8image15595584 page8image15581952 page8image15596928 page8image15613696 page8image15613504page8image14716480 page8image14722816 page8image14716096

în studiu şi unele modele de bune practici (sugerate de foruri internaţionale cum ar fi O.I.E.- Organizația Mondială pentru Sănătate Animală). Trebuie adoptată măsura sterilizării, eventual a identificării gratuite sau subvenţionate.

-Eutanasia trebuie să rămână o măsură excepţională, care se dispune în condiţii excepţionale, fiind încurajată soluţia viabilă a reducerii reproducţiei neplanificate a câinilor prin sterilizarea acestora.

-Eutanasia, ca politică publică a serviciilor care gestionează câinii fără stăpân, se dispune numai în condiţiile în care a au fost epuizate toate soluţiile legale şi administrative, iar sacrificarea animalelor fără stăpân se impune în cadrul unor programe de control a bolilor.

-Eutanasia este totdeauna individuală şi nu în masă, colectivă.

-Orice persoană care deţine un animal de companie sau care are grijă de un animal de companie trebuie să fie responsabilă de sănătatea şi bunăstarea acestuia, inclusiv autorităţile publice. Potrivit Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie (şi Raportului explicativ mai sus menţionat), această răspundere priveşte cel puţin şi prima generaţie de pui abandonaţi de aceşti proprietari (abandonul fiind un comportament indezirabil care constituie una din cauzele majore ale producerii fenomenului câinilor fără stăpân).

-Termenele de reglementare sunt foarte scurte, cel puţin comparativ cu prevederea legală anterioară, şi din punct de vedere practic, insuficiente atât pentru exercitarea unui drept (în cazul animalelor pierdute), sau pentru protecţia drepturilor animalelor.

-Eutanasia câinilor fără stăpân nu depinde decât de circumstanţe care pot constitui adesea motive de arbitrariu administrativ-insuficienta capacitatate a adăposturilor şi a fondurilor alocate-şi care înlătură cu totul orice garanţii şi drepturi ale animalelor fără stăpân. Politica inconsistentă şi ineficientă până în prezent (de reglementare), insuficienta fondurilor alocate de către administraţie (sau dimpotrivă risipa şi gestionarea proastă), măsuri administrative ineficiente (de către administraţia centrală sau locală, respectiv campanii de sterilizare sistematică şi subvenţionată), lipsa de educaţie şi cultură pentru protejarea drepturilor animalelor (campanii de informare şi promovare a sterilizării), mediatizarea incorectă şi non- etică sunt acum ignorate (ca soluţii legale), fiind reglementată soluţia eutanasiei. Solicităm să observaţi că legea nu conţine asemenea prevederi sau soluţii, fiind construită în jurul unui mecanism extrem: câinii fără stăpân se ridică şi se eutanasiază apoi la trecerea unor termene extrem de scurte, deşi există şi alte soluţii de gestionare a acestei probleme. Potrivit legii, nu există nici un motiv (cu excepţia insuficienţei fondurilor etc.) pentru care eutanasia individuală să nu intervină. Ca şi în precedent, Curtea Constituţională este ultima instanţă de protecţie a drepturilor animalelor.

-Menţionăm nu în ultimul rând neconcordanţă cu anumite prevederi ale Legii nr.205/2004 privind protecţia animalelor potrivit cărora uciderea animalelor se dispune numai în cazul prevăzut de art. 10 alin. 2 (în cazul unui ”animal bolnav ori rănit, pentru a-l scuti de suferinţe fizice şi psihice inutile”). Printr-un argument de reducere la absurd, ce s-ar putea susţine despre Legea de gestionare care nu ar prevede măsura eutanasiei decât că aceasta putea fi o reglementare adecvată, eutanasia nelipsind de eficienţă legea, şi obligând autorităţile să intervină cu adevărat pentru gestionarea problemei câinilor fără stăpân.

În concluzie: Fără a se transforma într-un legislator pozitiv, Curtea poate aprecia din punctul de vedere al necesităţii eutanasiei, dacă prevederile legale menţionate sunt contrare principiului constituţional al proporţionalitatii, masura legiferată nefiind proporţională (cu situatia care a determinat-o); din punct de vedere al unor soluţii alternative, pot fi comparate sterilizarea şi/sau alte măsuri de gestionare a problemei -ridicarea câinilor fără stăpân de pe domeniul public etc. cu eutanasia, care înlătură practic cu totul dreptul la viaţă al câinilor fără stăpân (de exemplu, dacă s-ar aplica cu strictete legea, adăposturile se vor umple de câini fără stăpân care vor fi eutanasiaţi în termen scurt, si operaţiunea se va repeta la nesfârșit); din punct de vedere al aplicării unitare, legea poate conduce la o practică administrativă neunitară.

3. Textul de lege încalcă in mod flagrant Decizia Curtii Constitutionale a Romaniei nr. 1 din 11.01.2012 respectiv art. 1, alin. (3) din Constituţia României precum si principiul securitatii juridice (care decurge din principiul legalităţii statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României) în sensul că, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă, este afectată calitatea legii sub aspectul accesibilităţii şi previzibilităţii ei

Conform art. I, pct. 8 din legea contestată: „Art. 7. (2) Câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi vor fi eutanasiaţi, în baza unei decizii emise de către o persoană împuternicită în acest sens de către primar, în termenul stabilit prin această decizie. Termenul va fi stabilit avându-se în vedere capacităţile de cazare şi disponibilităţile bugetare. Acest termen poate fi modificat motivat.

(5) Cheltuielile necesare aducerii la îndeplinire a procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se suportă din bugetul local şi/sau din alte surse”.
Acest articol, se susţine în raportul comun asupra cererii de reexaminare a legii pentru modificarea şi completarea Legii de gestionare, ca urmare a Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1 din 11.01.2012, reprezintă o armonizare a legii cu decizia Curţii Constituţionale nr. 1/11 ianuarie 2012.

Apreciem însă că această pretinsă armonizare nu există, articolul criticat fiind în mod vădit neconstituţional şi în dezacord cu Decizia Curţii Constituţionale nr. 1 din 11.01.2012, şi că legiuitorul a legiferat încă o dată în mod neconstituţional, motiv pentru care legea contestată se impune a fi amendată.

Însăşi Curtea Constituţională reţine în Decizia ante-amintită (pag. 19 alineatul ultim) că legea vizată, în forma ei anterioară introducerii eutanasierii colective ca metodă prioritară de gestionare a câinilor fără stăpân, era lipsită de previzibilitate determinată, inexistând o ordine de aplicare a soluţiilor de gestionare subiecţilor vizaţi.

În acest sens, precizăm că în conformitate cu Decizia Curţii, legiuitorul era obligat „sa stabileasca o ordine de prioritate cu privire la aceste solutii (n.n. de gestionare a cainilor fara stapan) iar solutia eutanasierii cainilor fara stapan sa poata fi aplicata doar in ultima instanta, respectiv numai atunci cand toate celelalte solutii au fost aplicate in mod corespunzator dar nu si-au atins scopul de a limita sau eradica acest fenomen (pag 9 din Decizia CC nr. 1/2012)”.

In acelasi sens Curtea a mai statuat ca:

  • §  „Ordinea solutiilor preconizate, in mod esential, ar trebui sa consacre solutia eutanasierii numai in ultima instanta” (pag. 10 din Decizia CC nr. 1/2012)
  • §  „prin folosirea unei tehnici legislative inadecvate legiuitorul a adus atingere in final demnitatii umane valoare suprema prevazuta de art. 1, alin. (3) din Constitutie. Demnitatea umana, sub aspect constitutional, presupune doua dimensiuni inerente respectiv relatiile dintre oameni (….) precum si relatia omului cu mediul inconjurator, inclusiv cu lumea animala, ceea ce implica, in privinta animalelor,

responsabilitatea morala a omului de a ingriji aceste fiinte intr-un mod de natura a

ilustra nivelul de civilizatie atins” (pag. 10 din Decizia nr. 1/2012)

  • §  Solutiile de eliminare a cainilor trebuie sa fie individuale si nu colective” (p.11 dinMotivarea la Decizia CC nr. 1/2012)
  • §  Legiuitorul trebuie sa stabileasca conditii, modalitati si criterii clare si obiective deaplicare (n.n. a solutiilor de gestionare a problemei cainilor fara stapan) (pag. 9 din Decizia CC nr. 1/2012)”Deşi Curtea nu a declarat metoda eutanasierii colective ca fiind în mod direct neconstituţională, Curtea a indicat în mod expres faptul că, raportat la eutanasia colectivă pentru care a optat cu prioritate legiuitorul român, se impun a fi legiferate şi implementate în mod primordial alte metode de gestionare a câinilor fără stăpân.Această precizare expresă a Curţii nu a reprezentat o ingerinţă în atribuţiile legiuitorului român, aşa cum greşit a fost interpretată de opiniile minoritare, ci a avut rolul de a garanta drepturile constituţionale ale cetăţenilor români (spre exemplu dreptul la deminitate; la o viaţă şi mediu sănătos).Raportat la legea criticată, Curtea a stabilit că legiuitorul trebuie să legifereze calitativ şi previzibil, aplicarea eutanasierii câinilor fără stăpân fiind permisă sub aspect constituţional exclusiv ca ultim resort, respectiv numai atunci când toate celelalte soluţii au fost aplicate corespunzător de către autorităţile locale însă nu şi-au atins scopul de a limita sau de a eradica fenomenul câinilor fără stăpân.Or faţă de momentul adoptării Deciziei Curţii Constituţionale nr. 1/11.01.2012, Parlamentul român nu a efectuat niciun demers legislativ pentru rezolvarea fenomenului câinilor fără stăpân, cu atât mai puţin unul în acord cu Decizia Curţii Constituţionale invocate.
    Se poate astfel cu usurinta observa că, departe de a fi propusa ca solutie „ultima” de gestionare a cainilor fara stapan (dupa aplicarea corespunzatoare a tuturor celorlalte solutii), eutanasierea in masa este promovata in legea criticată ca singura solutie de gestionare, orice alte soluţii fiind excluse.Astfel, pe de o parte legiuitorul se debaraseaza in mod brutal si radical de „responsabilitatea de a ingriji animalele intr-un mod adecvat nivelului de civilizatie atins” preferand sa le extermine prin uciderea in masa si, pe de alta parte, incalca recomandarea Curtii (pag. 11 din motivarea Deciziei nr. 1/2012) conform careia solutiile de eliminare ale animalelor trebuie sa fie individuale si nu colective.Prin urmare, în contextul precedentului Curţii Constituţionale reprezentat de Decizia nr. 1/11.01.2013, este cel puţin cinic să se susţină, prin raportul prezentat de legiuitor, că suntem în prezenţa unei armonizări a Legii de gestionare cu Decizia în cauză.
    Ma mult, uciderea în masă a câinilor fără stăpân nu reprezintă nicio dovadă a garanţiei demnităţii umane, raportat la niciuna din dimensiunile menţionate de Curtea Constituţională, dimpotrivă, este o metodă certă pentru a o prejudicia în mod iremediabil. Precizăm în acest sens că întregul context social în care a fost adoptată această lege nu face decât să scindeze societatea civilă românească, între susţinătorii unor metode civilizate şi moderne de gestionare a câinilor fără stăpân şi susţinătorii uciderii în masă.Dovadă a acestei susţineri este faptul că au fost raportate şi prezentate inclusiv mediatic o serie de atrocităţi împotriva câinilor fără stăpân: fie adăposturile publice au fost golite în câteva ore; fie cetăţeni de rând au ucis chiar ei, prin metode proprii şi cât se poate de barbare şi primive, câinii fără stăpân din comunitatea lor.Aceste episoade de o violenţă extremă fizică şi psihică nu ar fi fost posibile în absenţa deciziei Parlamentului din 10 septembrie 2013, prin care uciderea colectivă a fost încă o dată legiferată cu prioritate.

In acelasi timp, este incalcata flagrant si recomandarea Curţii privind „obiectivitatea” criteriilor de aplicare a solutiilor de gestionare. Se impune cu forţa evidenţei faptul că aplicarea in mod corespunzator si obiectiv a unor solutii de gestionare a cainilor, conform aprecierilor Curţii, implică o specializare, un set de „competenţe tehnice”, precum si promovarea unor proceduri a caror eficienta a fost stabilita in mod cert prin studii ori cercetari de specialitate.

„Aplicarea corespunzatoare si obiectiva” impune totodata sa se tina seama de recomandarile forurilor care au efectuat studii in acest domeniu (la fel cum, in orice domeniu tehnic se apeleaza la specialisti, la studii, la metode brevetate si nu se procedeaza empiric, „dupa ureche”). Ori, legiuitorul a eliminat din lege singura metodă fundamentata stiintific de reducere a populatiei canine fara stapan, anume metoda sterilizarii si returnarii cainilor NEAGRESIVI (cunoscuta de specialisti sub numele de „catch and return”).

Este de notorietate faptul ca in acest domeniu nu exista decat un singur studiu si anume cel efectuat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii între 1981-1988 (Ghid pentru controlul rabiei canine, OMS, Geneva, VPH-83.43 Rev., 1987 şi Ghid pentru management populaţie canina, OMS, Geneva, 90_166, 1990) iar acest studiu concluzionează in mod indubitabil că numai controlul reproducerii cainilor fara stapan prin sterilizare şi reteritorializare are efecte semnificative pe termen mediu si lung in ceea ce priveste scaderea numarului acestor animale.

Pe de altă parte, metodele de gestionare ale câinilor prin eutanasiere sau incarcerare permanentă in adăposturi nu au la baza niciun studiu, deşi aplicarea lor are un impact economic si social esenţial, mai ales pe termen mediu si lung.
Din contra, aceste metode sunt dezavuate de Organizaţia Mondială a Sănătăţii care a concluzionat că unica soluţie pentru controlul populaţiei canine este sterilizarea şi nu “programele de eutanasiere care sunt atât ineficiente cât şi costisitoare”.

Având în vedere contextul social în care a fost adoptată legea criticată, vă supunem atenţiei că această unică metodă acceptată şi recomandată de însăşi Organizaţia Mondială a Sănătăţii precum şi de însuşi Parlamentul European, nu implică decât reteritorializarea exemplarelor canine blânde şi tolerate de comunitate, câinii agresivi neîndeplinind condiţiile de returnare urmând a fi cazaţi în adăposturi. Pe cale de consecinţă, comunitatea nu este în niciun fel pusă în pericol de această metodă recomandată de experţii din domeniu. Totodata, Curtea a statuat fara echivoc faptul ca legiuitorul este obligat să ia masuri ferme pentru evitarea aplicarii solutiei eutanasieriireţinând că stabilirea condiţiilor normative concrete pentru ţinerea sub control a fenomenului câinilor fără stăpân reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului care “este obligat, ca şi cerinţă constituţională, să implice şi să responsabilizeze autorităţile publice locale, inclusiv prin sancţiuni de natură contravenţională sau penală, pentru a se evita recurgerea la măsura eutanasierii” (pag. 9 din Decizia CC nr. 1/2012).

In mod evident, prin neadoptarea niciunei măsuri de gestionare a câinilor fără stăpân pentru mai bine de un an şi jumătate de zile, legiuitorul român nu s-a conformat în niciun fel imperativelor constituţionale indicate în Decizia la care ne referim. Iar când a legiferat din nou în acest domeniu din cauza unui context social deosebit, legiuitorul nu a respectat nici cerinta constitutionala în sensul sanctionarii contraventionale sau penale a autoritatilor publice locale, cu scopul de a se evita recurgerea masurii eutanasierii. Din contra, autoritatilor locale le-a fost impusa în mod imperativ recurgerea la eutanasiere, fapt aflat intr-o contradictie mai mult decat flagranta cu Decizia Curţii nr. 1/11.01.2012.

Se poate astfel cu uşurinţă observa că legea criticată a fost adoptată pentru a doua oară de legiuitor cu sfidarea completă a drepturilor constituţionale precum şi a Deciziei Curţii Constituţionale nr.1/11.01.2012, pe care legiutorul este obligat să o respecte într-totul.
În mod constituţional, legal şi firesc, în urma adoptării Deciziei nr. 1/11.01.2012, se impunea ca Parlamentul să modifice legea în cauză prin reglementarea unor soluţii fezabile şi rezonabile

de gestionare a câinilor fără stăpân, soluţii printre care eutanasia colectivă să fie circumscrisă aplicării exclusive la momentul la care toate celelalte soluţii de gestionare ar fi eşuat. Dimpotrivă însă, aşa cum este concepută legea, eutanasia colectivă reprezintă de fapt soluţia principală urmărindu-se uciderea în masă a câinilor maidanezi. Conform unui principiu de drept esenţial, este interzisă invocarea propriei culpe cu scopul recunoaşterii unui drept. Ori în cauză vinovăţia organelor administrative responsabile cu gestionarea câinilor fără stăpân nu poate fi acoperită prin recunoaşterea dreptului omului ca fiinţă superioară de a ucide. Uciderea în masă nu reprezintă decât alternativa cea mai brutală prin care omul recunoaşte implicit neputinţa rezolvării civilizate şi eficiente a fenomenului câinilor fără stăpân.

Ori o astfel de concluzie, înafară de faptul că nu are niciun temei, este şi prematură, de vreme ce în România nu s-au aplicat niciodată alte măsuri în mod concertat şi susţinut, înafara uciderii colective (practicată până în anul 2008, prin adoptarea Legii nr. 9/2008 pentru modificarea Legii nr. 205/2004).

Totodata, textul de lege criticat („Art. 7. (2) Câinii nerevendicaţi sau neadoptaţi vor fi eutanasiaţi, în baza unei decizii emise de către o persoană împuternicită în acest sens de către primar, în termenul stabilit prin această decizie. Termenul va fi stabilit avându-se în vedere capacităţile de cazare şi disponibilităţile bugetare. Acest termen poate fi modificat motivat”) incalca Decizia nr. 1/11.01.2012 a Curţii prin neîndeplinirea conditiilor de previzibilitate impuse de art. 1, alin. (5) din Constitutie, formularea fiind confuza iar legiuitorul nestabilind conditii, modalitati si criterii clare si obiective de aplicare.

Astfel, termenul” in care cainii vor fi eutanasiati nu este stabilit clar ci intr-o maniera echivocă si generatoare de insecuritate juridica intrucat, pe de o parte, art. I, pct. 5 (de modificare a art. 4, alin. (1) din Legea de gestionare) din legea contestată prevede “tinerea cainilor in adaposturi pe o perioada de 14 zile lucratoare” iar pe de alta parte, art. I, pct. 8 (de modificare a art. 7, alin. 2 din Legea de gestionare) prevede ca “animalele vor fi eutanasiate intr-un termen care poate fi modificat motivat”.

Din textul legii nu se desprinde însă în mod necesar că modificarea termenului in care poate fi eutanasiat un caine se poate face doar prin prelungirea perioadei de 14 zile lucratoare in care este tinut in adapost ci se poate intelege si ca termenul poate fi modicat prin scurtarea perioadei de 14 zile, fapt care submineaza in mod grav previzibilitatea normei, inducand insecuritate juridica.

Mai mult, nu exista niciun criteriu clar si obiectiv pe baza caruia sa se motiveze “modificarea termenului de eutanasiere a cainelui”, respectiv invocarea “capacitatii adapostului si a resurselor bugetare”, nefiind în niciun fel precizat in ce fel aceste elemente ar putea influenta respectiva “modificare”. Ca atare, articolul criticat nu îndeplineşte exigenta de predictibilitate.

Precizăm şi faptul că prevederile art. I, pct. 8 din legea contestată (de modificare a “Art. 7, alin. (5) Cheltuielile necesare aducerii la îndeplinire a procedurilor prevăzute de prezenta ordonanţă de urgenţă se suportă din bugetul local şi/sau din alte surse” incalca exigenta de claritate si predictibilitate a legii intrucat legiuitorul NU indica in mod clar nici care sunt “procedurile” la care se refera, nici care sunt acele “alte surse” care ar putea acoperi financiar respectivele “proceduri”, nici la ce institutii publice trebuie sa ajunga acele surse si nici modalitatea in care fondurile provenind “din alte surse” vor intra in posesia respectivelor institutii.

Avand in vedere faptul ca procedurile prevazute de lege se refera si la identificarea, inregistrarea ori sterilizarea cainilor cu stapan, actiuni care se efectueaza de catre detinatori, de catre Colegiul Medicilor, de catre ANSVSA etc. dar si la proceduri efectuate de catre serviciile

publice de gestionare a cainilor fara stapan, este de domeniul evidentei ca legiuitorul trebuie sa dispuna in mod clar şi fără echivoc care din proceduri se acopera din venituri publice si care din alte surse; care sunt “sursele”; cum ajung fondurile din “alte surse” in posesia institutiilor publice in cazul in care sunt utilizate la activitati efectuate de institutiile publice si, invers, cum ajung fondurile publice sa fie utilizate in beneficiul deţinătorilor de caini (pentru sterilizare, microcipare, inregistrare) in cazul in care utilizarea acestor resurse nu se face prin intermediul unor institutii publice. In lipsa acestor clarificari, se poate ajunge la apariţia unor situatii absurde, ca de exemplu situatia in care o primarie nu aloca fonduri de la bugetul local pentru gestionarea cainilor fara stapan, asteptand o aparitie miraculoasa a unor fonduri “din alte surse”. Sau, se poate ajunge la situatia inversa in care o primarie aloca fonduri bugetare doar pentru sterilizarea cainilor societăţii civile si nu aloca deloc fonduri publice pentru procedurile privind gestionarea a cainilor fara stapan.

Nu în ultimul rând, vă supunem atenţiei şi faptul că prima teză a art. I, pct. 8 din legea contestată („Art. 7. – (1) În termenul prevăzut la art. 4 alin. (1), câinii capturaţi şi înregistraţi în evidenţele adăposturilor pot fi revendicaţi sau adoptaţi după cum urmează: a) în primele 7 zile lucrătoare de la data înregistrării în evidenţele adăposturilor, câinii pot fi revendicaţi de către proprietari; b) după expirarea termenului prevăzut la lit. a) şi până la expirarea termenului de 14 zile lucrătoare, câinii pot fi revendicati sau adoptati de persoane fizice sau juridice din tara sau din strainatate, in conditiile legii”) incalca imperativul de previzibilitate al legii.

Din textul de lege mai sus mentionat se observa ca legiuitorul a stabilit ca dupa expirarea primelor 7 zile lucratoare de stationare in adapost, cainii pot fi si revendicati si adoptati. Textul de lege nu stabileste insa o ordine, respectiv o ierarhizarea a respectivelor operatiuni, tinand seama de faptul ca persoana care revendica animalul (detinatorul) are un ascendent asupra persoanei care adopta. Legea nu stabileste astfel cine are prioritate in situatia in care intră în concurs, prin solicitarea aceluiaşi câine, o persoana care revendica si o persoana care adopta. Principiul securităţii juridice este astfel grav încălcat.

Apreciem şi faptul că adoptarea legii vizate în forma criticată va conduce la încălcarea dreptului fundamental al cetăţenilor români de a nu fi vătămaţi de o autoritate publică într-un interes legitim, aşa cum este prevăzut de art. 52 din Constituţie. În acest sens, precizăm că adoptarea legii în forma criticată reprezintă tocmai temeiul lezării demnităţii umane, demers ce va fi în mod cert dublat de acte administrative ale autorităţilor locale (de vreme ce chiar legea criticată impune adoptarea de astfel de acte administrative cu scopul aplicării sale: de exemplu eutanasierea câinilor în baza unei decizii al unui împuternicit al primarului).

Vă supunem atenţiei şi faptul că soluţia de eutanasie în masă a câinilor fără stăpân nu poate fi considerată ca o reglementare specială prin raportare la legea de protecţie a animalelor, rezultată în urma modificării şi completării Legii nr. 205/2004 prin Legea nr. 9/2008, în care se prevede expres la art. 7că este interzisă eutanasierea câinilor şi pisicilor şi a altor animale, cu excepţia animalelor cu boli incurabile, constatate de medicul veterinar, impunându-se pe cale de consecinţă ca orice metodă de gestionare a câinilor fără stăpân să respecte legea de protecţie a animalelor.

În plan european, Parlamentul UE solicită prin Declaraţia 26/2011 adoptarea la nivelul statelor membre UE a unei strategii de gestionare a populaţiei canine care să cuprindă: (i) sterilizarea, identificarea, înregistrarea câinilor; (ii) promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu şi (iii) măsuri legislative împotriva cruzimii faţă de animale. Legiuitorul european indică astfel foarte clar care sunt metodele acceptabile pentru gestionarea câinilor

fără stăpân, facilitând legiferarea de către statele membre UE cu respectarea cadrului recomandat de Parlamentul European.
În plan european, Parlamentul UE solicită prin Declaraţia 26/2011 adoptarea la nivelul statelor membre UE a unei strategii de gestionare a populaţiei canine care să cuprindă: (i) sterilizarea, identificarea, înregistrarea câinilor; (ii) promovarea responsabilităţii deţinătorilor faţă de animalul propriu şi (iii) măsuri legislative împotriva cruzimii faţă de animale. Legiuitorul european indică astfel foarte clar care sunt metodele acceptabile pentru gestionarea câinilor fără stăpân, facilitând legiferarea de către statele membre UE cu respectarea cadrului recomandat de Parlamentul European.

Declaraţia Parlamentului UE nr. 26/2011, articolul 13 din Tratatul de la Lisabona, semnarea protocolului de protecţie a animalelor valabil pâna in 2020, consfinţesc recunoaşterea atât pe plan european cât şi pe plan naţional că mediul înconjurător şi animalele se impun a fi protejate. Ori apărarea drepturilor animalelor şi a dreptului cetăţenilor români la un mediu sănătos şi echilibrat ecologic (articolul 35 din Constituţie) nu se poate realiza prin eutanasia colectivă a câinilor fără stăpân.

Reiterăm şi faptul că eutanasierea câinilor fără stăpân până în anul 2022, ca metodă de gestionare a câinilor fără stăpân, este cea care a permis în România intensificarea numărului acestora (studiile din domeniu au arătat că încercarea de exterminare bruscă şi brutală a unei specii conduce la sporirea reproducerii acesteia pentru supravieţuire).

Vă rugăm astfel să constataţi că eradicarea câinilor fără stăpân prin uciderea colectivă nu numai că nu conduce la împiedicarea înmulţirii şi proliferării lor, dar traumatizează societatea civilă, demers care nu este de natură a traduce drepturile fundamentale ale omului în România.

Nu în ultimul rând precizăm că legea fundamentală, Constituţia României, prin art. 20 alin. 1, stabileşte un principiu de incontestabilă actualitate şi care într-o viziune modernă instituie prioritatea dreptului internaţional asupra dreptului intern atunci când este vorba de drepturile fundamentale ale omului.

Aşa cum arăta eminentul domn profesor de drept constituţional Ioan Muraru, „prima regulă ce rezultă din art. 20 alin. 1 din Constituţie este interpretarea şi aplicarea dispoziţiilor privind drepturile şi libertăţile cetăţeneşti în concordanţă cu prevederile tratatelor internaţionale la care România este parte”.

Reglementarea eutanasiei în masă a câinilor maidanezi, votată în Parlament pe 10.09.2013, este o reglementare internă, aşa cum şi legea fundamentală a ţării, respectiv Constituţia, este o lege internă, şi, în ciuda faptului că verificarea constituţionalităţii legii criticate nu se realizează în raport de actele internaţionale, art. 20 alin. 1 din Constituţie întemeiaza raportarea legii criticate şi la actele normative internaţionale cu incidenţă în domeniu. În acest sens, acest articol prevede expres că„dispoziţiile constituţionale privind drepturile şi libertăţile cetăţenilor vor fi interpretate şi aplicate în concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte tratate la care România este parte”.

Sub acest aspect vă rugăm să aveţi în vedere şi Declaraţia Universală a Drepturilor Animalelor adoptată de Societatea Internaţională pentru Drepturile Animalelor, prezentată în mod public la Paris în 1978, existând în mod cert o legătură intrinsecă între drepturile omului şi drepturile animalelor, aşa cum Onorata Curte Constituţională a reţinut deja prin Decizia nr. 1/01.11.2012. În acest sens, drepturile omului sunt vădit încălcate dacă drepturile animalelor nu sunt respectate, omul fiind astfel obligat să trăiască într-un

dezacord cu mediul înconjurător şi lumea animală, situaţie de fapt care îi afectează grav demnitatea, integritatea psihică şi fizică.
Faţă de motivele ante-prezentate, vă rugăm ca atare să nu giraţi cu autoritatea Dumneavoastră barbaria instituită prin decizia Parlamentului din 10.09.2013, care trimite România în rândul ţărilor necivilizate unde se practică uciderea în masă a câinilor fără stăpân şi să reconfirmaţi precedentul judiciar instituit de Onorata Curte Constituţională prin Decizia nr. 1/11.01.2012. Aceasta cu atât mai mult cu cât vinovăţia persistenţei fenomenului câinilor fără stăpân în stradă aparţine în principal autorităţilor publice care, pe de o parte nu au reglementat niciodată în România o metodă de gestionare eficientă – situaţie care a permis acţionarea individuală şi haotică de către fiecare comunitate locală – iar, pe de altă parte, deşi au alocat fonduri consistente cu destinaţia gestionării câinilor fără stăpân, aceste fonduri nu au fost cheltuite în mod corect şi eficient. Pentru acest motiv în prezent la Parchetul General există înregistrate mai multe plângeri penale împotriva primarului general al municipiului Bucureşti, domnul Sorin Oprescu, şi a conducerii ASPA, aceasta fiind situaţia şi în cazul altor autorităţi locale din ţară care sunt cercetate penal. Precizăm şi faptul că a fost sesizat şi corpul de control al Primului Ministru al României cu situaţia ante-descrisă.

4. Încălcarea 1 alin. 3 şi art. 15 alin. 1 Constituţie

Eutanasia câinilor fără stăpân, aşa cum este reglementată de Legea de gestionare prin prevederile mentionate, este o măsură care contravine demnităţii si liberei dezvoltări a personalitătii umane, valori, principii şi libertăti publice garantate de Constitutie. Eutanasia este o măsură violentă, traumatizantă, care împiedică libera dezvoltare a personalitătii umane.

Eutanasia câinilor fără stăpân dispusă în alte condiţii decât cele excepţionale contravine demnităţii umane, ca valoare constituţională supremă, afirmată de Curtea Constituţională în numeroase rânduri (Decizia nr. 62 din 8 ianuarie 2007 a Curţii Constituţionale). Prin Decizia Curţii Constituţionale nr. 1/2012 se subliniază importanţa demnităţii, şi faptul că legea nu oferă protecţia necesară prevăzută la un nivel minim de legislaţia privind drepturile animalelor, ci se recurge la soluţia extremă a eutanasierii, fiind necesară din nou intervenţia Curţii Constituţionale pentru a statua asupra soluţiei eutanasiei, reglementarea fiind mult drastică decât cele precedente.

Nu este de neglijat nici impactul negativ asupra imaginii României, comunitatea internatională sesizând faptul că reglementarea contravine Convenţiei europene pentru protecţia animalelor de companie şi nu constituie un model de bune practici.

III. Art. I pct. 6 din legea contestată (prin care s-a modificat art. 5 alin. (1) din Legea de gestionare) coroborat cu art. I, pct. 2 din legea contestată (prin care s-a introdus art. 1.1. în Legea de gestionare), coroborat cu art. I, pct. 5 din legea contestată (de modificare a art. 4, alin. (4) din Legea de gestionare) şi coroborat cu art. I, pct. 8 din legea contestată (prin care s-a modificat art. 7, alin. (4) din Legea de gestionare) încalcă art. 1, art. 16, art. 44, art. 53 şi art. 136 din Constituţia României precum şi principiul securităţii juridice

Conform:
§„Art. 5 alin. (1) „ Animalele bolnave incurabil, declarate ca atareîn urma unui examen

medical, efectuat de medicul veterinar, examen la care pot asista reprezentanti din partea organizatiilor neguvernamentale pentru protectia animalelor, in baza fisei de observatie, vor putea fi eutanasiate de indată”, raportat la

§Art. I, pct.2, „Dupa art. 1 se introduce un nou articol: art. 1.(definiţia “câinilor fără stăpân”)
„În sensul prezentei ordonanţe de urgenţă, expresia câine fără stăpân are următoarea semnificaţie: orice câine crescut, adăpostit, ţinut pe domeniul public, în locuri publice sau în spaţiile adiacente acestora, în afara proprietăţii stăpânului sau deţinătorului acestuia, necontrolat, nesupravegheat, liber, abandonat, inclusiv cei identificaţi prin microcipare sau alt mijloc alternativ de identificare, stabilit de către Autoritatea Naţională Sanitară Veterinară şi pentru Siguranţa Alimentelorcoroborat cu

§ Art. I, pct. 5-art. 4, alin. (4) se modifica si va avea urmatorul continut “Serviciile speciale pentru gestionarea câinilor fără stăpân au obligaţia ca, de îndată ce a fost identificat proprietarul, acesta să fie notificat, în termenul prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. a) sau după caz până la expirarea termenului prevăzut la art. 7 alin. (1) lit. b)” raportat la

§Art. I, pct. 8: art. 7 se modifica si va avea urmatorul continut –„Art. 7, alin – ((1) În termenul prevăzut la art. 4 alin. (1), câinii capturaţi şi înregistraţi în evidenţele adăposturilor pot fi revendicaţi sau adoptaţi după cum urmează:
a) 
în primele 7 zile lucrătoare de la data înregistrării în evidenţele adăposturilor, câinii pot fi revendicaţi de către proprietari;

b) după expirarea termenului prevăzut la lit. a) şi până la expirarea termenului de 14 zile lucrătoare, câinii pot fi revendicaţi sau adoptaţi de către persoane fizice sau juridice, din ţară sau din străinătate, în condiţiile legii;
rezultă că acei “câini fără stăpân declarati bolnavi incurabil”, in urma unui examen medical efectuat de medicul veterinar, in baza „fisei de observatie” chiar dacă sunt identificaţi (le este identificat deţinătorul) vor putea fi eutanasiaţi de indata, in ciuda faptului ca termenul de notificare a eventualilor detinatori este mult mai flexibil (7 zile sau 14 zile de la capturarea cainelui) si in ciuda faptului ca pana la operatiunea de eutanasiere, cainele bolnav poate fi revendicat sau adoptat.

Este evident ca utilizand o tehnica legislativa extrem de precara, legiuitorul a subminat grav accesibilitatea si predictibilitatea legii generand insecuritate juridica in forma cea mai radicala a conceptului.
In primul rand se creeaza situatia absurda in care un caine poate fi ucis imediat ce e adus in adapost iar detinatorul poate fi notificat cu privire la gasirea cainelui abia dupa 7 sau chiar 14 zile desi acest detinator are tot dreptul sa-si revendice cainele.

In al doilea rand, notiunea de boala incurabila este interpretabila, unele boli fiind apreciate de unii medici ca fiind incurabile iar de catre alti medici ca fiind cat se poate de curabile. Cel mai elocvent argument este faptul ca „lista bolilor incurabile la caine” aprobata prin Hotararea nr. 24/03.12.2011 a Colegiului Medicilor Veterinari din Romania contine mai multe boli curabile ca de exemplu „babesioza, borelioza, tuberculoza, boli tumorale maligne, accidente vasculare cerebrale etc”. Se dechide astfel perpectiva aberanta a uciderii de catre serviciile publice a unui numar excesiv de caini (cu proprietari) care in fapt nu sufera de boli incurabile in conditiile in care proprietarii cainilor au tot dreptul sa trateze acei caini sau sa-i eutanasieze atunci cand consideră necesar/oportun pentru bunăstarea animalului şi calitatea vieţii sale, la cabinetele veterinare de libera practica pe care le aleg si unde eutanasierea animalului se poate face in mod evident in conditii mai bune decat intr-un adapost de caini fara stapan.

In al treilea rand, se deschide perspectiva unor erori medicale in lant, intrucat legea stabileste ca examenul medical al animalului se face in baza fisei de observatie, in conditiile in care multe boli din „lista bolilor incurabile la caine” stabilite de Colegiul Medicilor Veterinari din Romania nu se pot diagnostica decat prin examene paraclinice („babesioza, borelioza, tuberculoza, boli tumorale maligne, dirofilarioza etc.).

Pe de alta parte, este indubitabil faptul ca dreptul de proprietate al detinatorului unui caine asa zis „bolnav incurabil” este superior şi prevalează în faţa unui principiu etic vag si nereglementat ca acela al obligatiei morale de a ucide un animal bolnav incurabil, mai ales in situatia in care o serie de astfel de boli nu provoaca suferinte sau in situatia in care animalele respective pot sa fie sub tratament la momentul in care sunt capturate. Astfel se incalca in mod grav dreptul de proprietate ale detinatorilor de caini bolnavi, care sunt discriminaţi in raport cu detinatorii celorlalti caini si cu adoptatorii care doresc sa adopte caini bolnavi.

În consecinţă, art. I, pct. 6 din legea contestată (prin care s-a modif. art. 5 alin. (1) din legea de

gestionare):

  • §  Suprimă în mod arbitrar raportul de proprietate care există între proprietarii de câini “bolnaviincurabil” şi câinii aflaţi în deţinerea/proprietatea acestora, dobândiţi licit (raportul de proprietate nu poate fi anulat ca urmare a simplei prezenţe a obiectului proprietăţii în afara locuinţei/proprietăţii şi supravegherii proprietarului).
  • §  Permite distrugerea unor bunuri înainte de a se stabili dacă bunurile respective sunt abandonate sau pierdute, înainte de a se stabili intenţia/vinovăţia proprietarului şi fără a da posibilitatea proprietarului de a le recupera si de a contesta aceasta măsură în justiţie. Deposedarea definitivă a unei persoane de un bun aflat în proprietate si distrugerea acelui bun trebuie să se facă în mod obligatoriu prin confiscare sau altă metodă faţă de care poate fi formulată o apărare şi doar ca măsură de sancţionare. De asemenea in cazul in care nu e vorba de confiscare, trebuie sa se prevada in mod clar posibilitatea proprietarului de a-şi recupera bunul. Esential este faptul ca prin maniera precara in care a fost conceputa, legea nu exceptează de la măsura eutanasierii, câinii ai căror deţinători/proprietari au fost identificaţi, întrucat, notificarea respectivă are un termen limită mult mai larg decat termenul care este permis pentru eutanasierea câinelui.
  • §  Discriminează proprietarii de câini „bolnavi incurabil” în raport cu proprietarii celorlalţi câini, pentru ca cei dintâi NU au la dispoziţie un timp de revendicare, în timp ce pentru ceilalţi proprietari timpul de revendicare este de 14 zile.
  • §  Discriminează persoanele care vor sa adopte câini „bolnavi incurabil” în raport cu persoanele care doresc sa adopte altfel de câini în condiţiile în care, deţinerea câinilor “bolnavi grav, incurabili, irecuperabili” nu este interzisă sau limitată de nicio lege în vigoare.§Nu este corelat cu prevederile art. 7.1 din Legea nr. 205/2004 care instituie o reglementare referitoare la câinii identificaţi/cu deţinător bolnavi. Astfel, câinii bolnavi identificaţi sunt “câini cu deţinător” si intra si sub incidenta Legii 205/2004 de protecţie iar legea respectiva nu impune eutanasierea acestora ci doar o permite, decizia omorârii aparţinând în exclusivitate deţinătorului.Faţă de cele de mai sus, legea contestată încalcă:§dreptul de proprietate şi inviolabilitatea proprietăţii private, (consfinţite prin art. 44, 136 şi prin art. 20 din Constituţie raportat la art. 17 alin. 2 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, conform căruia “nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa”);
  • §  dreptul persoanelor de a se adresa justiţiei (consfinţit prin art. 21 din Constituţie);
  • §  principiului limitării restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, conformart. 53 din Constituţie;
    §egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii sau discriminări (consfinţit prin art. 16şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 si 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omuluiconform cărora “toate fiinţele umane se nasc libere şi egale … în drepturi”);

§ principiul securităţii juridice (care decurge din principiul legalităţii statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României) în sensul că, prin încălcarea normelor de tehnică legislativă, s-au instituit reglementari excesive şi/sau care depăşesc materia/cadrul legii, afectându-i grav

calitatea sub aspectul accesibilităţii şi previzibilităţii.

Art. I, pct. 9 din legea contestată (prin care s-a modificat art. 8 din Legea de gestionare) raportat la prevederile art. I, pct. 21 (de modificare a anexei nr. 4 din Legea de gestionare) si art. I, pct. 22 (de modificare a Anexei nr. 5 a Legii de gestionare) încalcă art. 1, alin. (3), art. 16, art. 26, art. 44 şi art. 53 din Constituţia României, precum şi principiul securităţtii juridice

Art. 8 alin. 3 lit. a-d din Legea de gestionare stabileste condiţiile pentru adopţia câinilor fără stăpân: ” (3) Adopţia câinilor din adăposturi se face cu respectarea cumulativă a următoarelor condiţii:a) prezentarea de către adoptator a dovezii spaţiului din care să rezulte condiţiile corespunzătoare de creştere şi adăpostire a câinilor;b) prezentarea de către adoptator a dovezii resurselor materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor; c) prezentarea de către adoptator a acordului asociaţiilor de proprietari sau, după caz, a vecinilor, în cazul adoptării a mai mult de doi câini.”

Legea de gestionare impune limitări injuste ale dreptului de proprietate privată. Legea descurajează adopţiile şi creează condiţii injuste pentru adopţia câinilor fără stăpân. Apreciem că legiuitorul a depăşit limitele unei reglementări rezonabile în ceea ce priveşte condiţiile (cumulativ) impuse pentru adopţie: dovada spaţiului, dovada veniturilor şi acordul Asociatiei si vecinilor privind numărul de câini dintr-o proprietate privată ( în condiţiile în care nu se schimbă destinaţia spaţiului), finalitatea fiind o îngrădire nejustificată, neproporţională, care înseamnă lipsirea titularului său de un drept absolut şi garantat.

Este adevărat că proprietăţii private i se pot impune limite, însă condiţiile impuse de lege nu se justifică din raţiuni de intervenţie pentru apărarea interesului public (existau, de exemplu, alte pârghii de intervenţie, din partea autorităţilor sanitar-veterinare în cazul în care numărul de câini dintr-o proprietate este prea mare, etc.)

Condiţiile injuste pentru adopţia câinilor fără stăpân constituie totodată o restrângere neproporţională a unui drept si o atingere a vieţii private, căreia i se circumscrie acest comportament (creşterea animalelor într-un spaţiu privat).

Nu poate fi limitat dreptul de a creste un număr de câini într-un spaţiu privat şi preferinţele cetăţenilor de a creşte un număr mai mare de doi câini.

Prevederile art. 8 alin. 3 literele a, b şi c din legea contestată, coroborate cu prevederile anexei nr. 4 şi anexei nr. 5, modificate, NU corespund imperativelor de accesibilitate si previzibilitate ale legii.

Astfel, legiuitorul nu stabileste in niciun fel dimensiunile „spaţiului din care să rezulte condiţiile de creştere şi adăpostire” ale cainilor adoptati şi nici ce ar trebui sa se inteleaga prin „ resursele materiale pentru creşterea şi întreţinerea câinilor” ci lasa stabilirea efectivă a acestor elemente la aprecierea serviciilor publice de gestionare a cainilor fara stapan care sunt libere sa procedeze in mod subiectiv si discriminatoriu.

Nu incape niciun fel de indoiala ca in momentul in care a hotarat sa conditioneze adoptia cainilor de niste criterii cuantificabile, legiuitorul era obligat de normele de tehnica legislativa sa stabileasca in mod riguros conditiile adoptiei astfel incat atat adoptatorii cat si serviciile publice sa poata anticipa cu claritate finalitatea deciziilor lor. In acest sens,

legiuitorul trebuia de pilda, sa stabileasca un spatiu minim, exprimat in metri patrati pentru un caine adoptat sau un venit minim din care se poate intretine un caine.

Încălcarea art. 53 din Constituţie

Organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au, printre altele, rolul de ”câine de pază”, care asigură păstrarea transparenţei depline şi legalităţii practicilor de la nivelul serviciilor publice care gestionează câinii fără stăpân. Este de notorietate că există cu adevărat necesitatea acestei participări, care este de domeniul evidenţei, însă se pune întrebarea care sunt raţiunile pentru care organizaţiile neguvernamentale de protecţie a animalelor au fost excluse de la participarea la eutanasia câinilor fără stăpân? Cine are de pierdut dacă se vor verifica riguros îndeplinirea condiţiilor eutanasiei câinilor fără stăpân?

Semnalăm şi o gravă tendinţă din partea autorităţilor locale de a opta ab initio pentru eutanasie, lipsa unor programe de informare şi de educare pentru a promova conştientizarea şi cunoaşterea dispoziţiilor si principiilor de protecţie a animalelor, precum şi lipsa unei culturi care să respecte şi să promoveze drepturile animalelor.

Convenţia Europeană a Drepturilor Omului a stabilit un set de criterii care determină întinderea acestor „marje” pentru ca acţiunea statului să fie necesară într-o societate democratică.

În acest sens, s-a reţinut în doctrina de specialitate că:

§adjectivul „necesar” nu e sinonim cu indispensabil şi nici nu are flexibilitatea unei expresii ca „admisibil, obişnuit, util sau de dorit”;
§expresia „necesară într-o societate democratică” înseamnă că pentru a fi compatibilă cu Convenţia, restricţia trebuie să corespundă necesităţii sociale imperioase şi să fie proporţională cu scopul urmărit;

De asemenea, trebuie menţionată şi o ultimă condiţie de o egală importanţă şi anume că măsura de restrângere trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o.

Astfel, art. 53 din Constituţie impune stabilirea unei relaţii de proporţionalitate între măsura normativă prin care se instituie restrângerea exerciţiului unor drepturi şi una din cauzele limitative enumerate în care restrângerea se poate produce.

Ca principiu al dreptuluiproporţionalitatea implica ideile de rezonabilitate, echitate, toleranta, dar si necesara adecvare a masurilor adoptate de stat la situaţia de fapt si la scopul legitim urmărit.

Atragem atenţia asupra faptul că, între o restrângere legitimă, deci constituţional justificată, şi una proporţională cu cauza care o motivează există o mare diferenţă.

Astfel, pot exista restrângeri ale exerciţiului unor drepturi care deşi sunt justificate de cauze expres menţionate în Constituţie, sunt disproporţionate faţă de aceste cauze şi, pe cale de consecinţă, devin neconstituţionale (de exemplu situaţiile ante-menţionate prin prezenta sesizare).

Pe lângă proporţionalitate, art. 53 prevede şi condiţia ca aplicarea măsurii prin care intervine

restrângerea să fie nediscriminatorie.

În stabilirea restrângerii exerciţiului unor drepturi proporţional cu realitatea socială constituantul, prin impunerea obligaţiei de a nu discrimina la punerea în aplicare a măsurii restrictive, a stabilit o obligaţie de abţinere de la arbitrar nu doar legiuitorului, ci şi autorităţilor însărcinate cu executarea normelor juridice.

După cum precizează şi art. 4 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, nimeni nu are dreptul de a distruge drepturile şi libertăţile cetăţeanului, acestea fiind motivul pentru care art.53 din Constituţie începe şi se termină cu aceeaşi precizare: restrângerile pot să vizeze exercitarea drepturilor fundamentale, dar nu pot să lezeze existenţa lor.

Prin urmare ori de câte ori măsurile de restrângere a exerciţiului unor drepturi îndeplinesc nu îndeplinesc condiţiile de validitate, acestea ar trebui dă fie declarate ca fiind neconstituţionale. Nu în ultimul rând, vă supunem atenţiei faptulcă art. 14 nu sancţionează nerespectarea de către serviciile publice de gestionare a câinilor fără stăpân, a condiţiilor prevăzute in anexele Legii de gestionare, dând posibilitatea acestor servicii sa eludeze legea si să afecteze in mod grav condiţiile de deţinere si de bunăstare ale animalelor. Prin urmare, se încalcă:

§ Principiul legalităţii, statuat de art. 1, alin. (5) din Constitutia Romaniei;
§Art. 148 din Constituitia Romaniei si art. 13 din Tratatul de la Lisabona, potrivit căruia „animalele sunt fiinţe sensibile si trebuie tratate ca atare”;
§ Principiul securităţii juridice
Art. I, pct. 16 din Legea contestată (prin care s-a modificat art. 15 din Legea de gestionare) încalcă art. 1, alin. (5), 16, art. 20 din Constituţia României (raportat la art. 7 din Declaraţia Universală a Drepturilor Omului), dar si principiul securitatii juridice

Conform art. 15 din Legea de gestionare“Constatarea contravenţiilor şi aplicarea sancţiunilor se fac, după caz, de persoane împuternicite, potrivit atribuţiilor de serviciu, din cadrul Autorităţii Naţionale Sanitare Veterinare şi pentru Siguranţa Alimentelor, ale Ministerului Administraţiei şi Internelor, precum şi de inspectorii serviciilor specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân din unităţile administrativ-teritoriale, conform normelor metodologice de aplicare a prezentei ordonanţe de urgenţă”.

Textul de lege mentionat permite in mod abuziv, angajaţilor serviciilor publice pentru gestionarea câinilor fără stăpân sa constate contravenţii si sa aplice sancţiuni, in condiţiile in care, cele mai multe dintre sancţiunile prevăzute de lege se aplica chiar respectivelor servicii publice, pentru ca respectivele servicii gestionează efectiv câinii fără stăpân.

Ca atare se ajunge la o situaţie aberantă în care serviciile specializate pentru gestionarea câinilor fără stăpân din unităţile administrativ-teritoriale ar putea/trebui să se auto-amendeze, situaţie în care conflictul de interese este vădit.
Totodată s-ar submina principiul legalităţii (serviciile publice ar fi încurajate sa încalce legea, deţinând si prerogativa auto-sancţionării), s-ar submina principiul securităţii juridice, sub aspectul accesibilităţii si previzibilităţii legii si s-ar crea o situaţie discriminatorie şi de protecţie inegală în faţă legii a deţinătorilor de câini (in special a O.N.G.-urilor care deţin adăposturi de câini) în raport cu serviciile publice de gestionare.

Prin urmare se încalcă:

§ principiul legalităţii, statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României;
§egalitatea în drepturi a cetăţenilor, fără privilegii sau discriminări (consfinţita prin art. 16 şi art. 20 din Constituţie raportat la art. 1 si 7 din Declaraţia Universala a Drepturilor Omului);

page21image14916352page21image14916544 page21image14916736page21image14916928

§principiul securităţii juridice (care decurge din principiul legalităţii statuat de art. 1, alin. (5) din Constituţia României) in sensul ca, prin încălcarea normelor de tehnica legislativa, a fost afectată calitatea legii sub aspectul accesibilităţii si previzibilităţii;

Domnule Președinte, vă rugăm încă o dată să creșteți calitatea vieții oamenilor și animalelor din România, integrând câinii în societate drept resurse prețioase de terapie, serviciu și suport emoțional.